Noapte alba

Noapte albă

Autor: Teodora Dumitru

Noapte-n alb învăluită,
Parcă ruptă din povești ,
Merg pe drum, nefericită ,
Și mă-ntreb …tu, unde ești ?

Aș deschide cartea vieții 
Să dau filele-înapoi ,
Știi, când măsuram nămeții ?
Și erau mai ‘nalți ca noi ?

M-aș opri la fila-în care, 
Lăsam urme pe trotuar ,
Când era zăpadă mare ,
Dar o caut în zadar….

Urmele din noaptea albă, 
Cursul vremii le-a topit ,
Și din a iubirii salbă ,
Două perle au rătăcit …

Mergând singură în noapte ,
Cu tristețe-mi amintesc ,
Cum te aplecai și-n șoapte ,
Îmi spuneai…eu, te iubesc !

Strâns de mână mă țineai ,
Și ne-îmbrațișam mereu,
Era noaptea albă , Rai ,
Noi ,doi îngeri …tu și eu !

Dar s-au spulberat în vânt ,
Ca o ploaie de zăpadă,
Dragoste și legământ
Și tot Raiul de altădată!

A rămas doar amintirea , 
Care, câteodată doare ,
Noaptea albă și iubirea ,
S-au pierdut în depărtare !

De acelasi autor: 

Canta-mi iarna!

Daca vrei …

Pagina Teodora Dumitru