Trezirea la viata

trezirea la viata de eugenia grobnicTrezirea la viață

Autor: Eugenia Grobnic

Zâmbesc și plâng și nu mai știu ce sunt,
E toamnă,e iarnă aici,pe pământ?
E ploaie,ninsoare,viscol,abis
Sau m-am trezit din letargicul vis?

Gândul îmi este semn de întrebare,
Atinsă de nori cenușii,de ce,oare
N-am simțit lumina caldă din soare,
N-am știut să trăiesc,n-am simțit că mă doare?

De ce sufletu-mi înghețat a uitat
Ce este iubirea,ce-nseamnă oftat?
Ce colț de-amintiri,pierdut în secundă
Mă trezește,privindu-mă clar în oglindă?

Cât timp s-a scurs,câte clipe absurde,
Ce oarbă am fost,trăind printre umbre!
Din vis mi-am creat traiul meu efemer,
Neștiind că-n zori,toate visele pier.

E târziu,e vremea să simt că trăiesc,
Să știu ce-i oftatul,să-nvăț să iubesc?
Pe cine să judec că timpul s-a dus
Și nu se-ntoarce din drumul spre apus?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.