Autor: Mircea Trifu
Cobor în vis lăsându-mi brațele să-mi curgă,
Nici ele și nici mintea pe cer nu mai aleargă,
Au devenit izvoare de gânduri ce mă strigă,
Lăsate pe pământ, din urmă să mă șteargă.
M-au despuiat de iarbă, de păsări, de pădure
Și-au semănat tăcerea prin universul meu,
Mi-au dus în țară visul, l-au învățat să-njure
Și-acum la colțul străzii se vinde pe un leu.
Trăiesc într-o poveste ce n-o știe nici mama
Ramasă sub icoana un pumn de ceara stinsă,
Ce-a ars sub grija ei din neputință, rama,
Sau s-a topit din rugă parfumul de caisă.
Odată-am să străbat prin visul meu zănatic
Tot cerul de sub mine, cu aripi subterane,
Să cumpăr de un leu Marea în pungi de plastic
Și-un cântec de sirenă, din rafturi, la borcane.
Și-acuma sunt stăpân pe muntele de plastic,
Sirena-mi cântă iarăși cu drag ascunsa-i tângă,
Dar tot mă-ncearcă teama din visul meu fanatic,
Să nu fie vândut, din nou pe-un leu, la pungă!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 