Marea-n pungi de plastic

marea-n pungi de plastic de mircea trifu

Autor: Mircea Trifu

Cobor în vis lăsându-mi brațele să-mi curgă,
Nici ele și nici mintea pe cer nu mai aleargă,
Au devenit izvoare de gânduri ce mă strigă,
Lăsate pe pământ, din urmă să mă șteargă.

M-au despuiat de iarbă, de păsări, de pădure
Și-au semănat tăcerea prin universul meu,
Mi-au dus în țară visul, l-au învățat să-njure
Și-acum la colțul străzii se vinde pe un leu.

Trăiesc într-o poveste ce n-o știe nici mama
Ramasă sub icoana un pumn de ceara stinsă,
Ce-a ars sub grija ei din neputință, rama,
Sau s-a topit din rugă parfumul de caisă.

Odată-am să străbat prin visul meu zănatic
Tot cerul de sub mine, cu aripi subterane,
Să cumpăr de un leu Marea în pungi de plastic
Și-un cântec de sirenă, din rafturi, la borcane.

Și-acuma sunt stăpân pe muntele de plastic,
Sirena-mi cântă iarăși cu drag ascunsa-i tângă,
Dar tot mă-ncearcă teama din visul meu fanatic,
Să nu fie vândut, din nou pe-un leu, la pungă!

De acelasi autor: 

Noaptea-s fiu de imparat

Pagina Mircea Trifu

Doina unui rasarit

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.