Duminica trupului meu

DUMINICA TRUPULUI MEU

Autor:Mugurel Puscas

Aștept o duminică mare, 
Cu-n ultim şi tainic panseu,
Blajin, mă voi pierde în zare…
Mă cheamă la El, Dumnezeu !

Veni-va duminica lină, 
E viaţa un vis efemer, 
Trudit, pe drum sfânt, în lumină,
Păși-voi desculţ către cer.

Ce-a fost, ce va fi sau ce este ?
Doar clipe, vremelnice punţi, 
Un sol va purcede c-o veste :
M-aşteaptă arhangheli cărunţi.

Va fi zi frumoasă, cu soare, 
Un rai pământesc pe alei, 
În parcuri cu ramuri în floare, 
M-or plânge arome de tei.

Un val săruta-va nisipul, 
Constant, cu-adieri de-alizeu,
Odihnă de veci va fi timpul
Din liniştea trupului meu.

Pe aripi de înger m-oi duce
Spre sori care nu mai răsar, 
Cei dragi îmi vor face o cruce,
Nefiinţa-mi va fi stăvilar.

Va fi o duminică plină,
De plumb, cu al morţii mister, 
Un trup căuta-va odihnă,
Un suflet pluti-va stingher.

Viaţa ? Clipire ! Un abur…
Trăirea lumească s-a scurs !
O mână divină, de Faur,
Va-ntoarce clepsidra-n apus.

De acelasi autor: 

Sa nu-mi pleci niciodata

Doamna!

Femeie