Luna lui Florar

LUNA LUI FLORAR 

Autor: Mugurel Puscas

Vechi parfum de Florar,
Sărut pur de fecioară…
Primăvară celestă,
Cânt divin de vioară.

Jind frenetic, carnal,
Mângâieri diafane,
Caldă, iarba încinge,
Dulci alinturi profane.

Umbra vechilor nuci,
Trupuri nude și doruri,
Atingându-se blând,
În florale decoruri.

Prin poieni poposeau,
Inimi largi în plutire,
Se doreau, dogoreau,
Rătăcite-n iubire.

Simt, adie-a trecut,
Temporală firidă…
Roşu mac, renăscut,
Lin, pășești din clepsidră.

În decor de Florar,
Rămurind fericire,
E-un dual, veșnic noi,
Într-o dulce dospire.

Colţ mirific, de rai,
Strune vechi, de vioară,
Ploi vernale de mai
Și-un sărut de fecioară.

De acelasi autor: 

Primaverile de odinioara

Femeie,

Pagina Mugurel Puscas