GHIOCELUL
Autor:Mugurel Puscas
Adie blând zefirul, dor de verde,
E primăvară ludă pe alei,
La orizonturi iarna lin se pierde,
Fulgii s-au deghizat în ghiocei.
Plăpânzii soli sunt vestitorii vieţii,
Ai primenirii în vernal decor,
Ies din pământ sub raza dimineţii,
Plăntuţe delicate, alb ciopor.
Aştept să înflorească, să descopăr,
Primăvăriţa mea din pâlcuri mii,
Cu dezmierdări corola să-i acopăr,
Noapte de noapte până-n zori de zi.
Florarul răsfăţa-va mica floare
În fiecare clipă, ceas de ceas,
O va-ngriji gingaş şi cu ardoare…
E ghiocelul meu, tainic popas.
Petalele-mi şoptesc, haide, iubeşte !
Clipele trec, luînd cu ele timp…
Suavul fir cu clopoţel, ce crește,
Înmugureşte-n inimi pe Pământ.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 