Pianul
Autor: Violeta Butnariu
Mi-am amintit de tine ,vechiul meu pian.
CAT DE MULT TE URAM …
Ca trebuia sa intru la studiu,sa exersez
Si nu mai aveam cand sa explorez
De ce nu poate pisica fugi cu caramida de coada,?
Si de ce cadea bunicul cand saream la coarda,?
De ce tata nu ma arunca toata ziua pana la nori?
Si de ce mama ma pedepsea uneori,.?
..Apoi mi-am amintit cand am cantat
,pentru prima oara cuiva foarte drag,!
Si cat de tare -mi transpirau mainile pe clape
Si cum ii simteam respiratia-n ceafa,aproape!
Apoi mi-am amintit ….
,Cat de tare te-am lovit,…
Cum te voiam dezmembrat,
Pentru tot ce mi s-a intamplat.
Si m-am refugiat in chitara
Iar pe tine te-am scos in scara blocului,afara..
Oare ce-ai mai facut?
Batranul meu prieten tacut?
Te-a mai mangaiat cineva???
Vreau sa stii ca nu a fost vina ta..!
Eu inca ma gandesc la tine uneori
Cand nu pot dormi pana-n zori..
Ti-amintesti cate ganduri am impartit,
Pana te-am aruncat umilit?
Mi-am amintit de tine…prieten pierdut..
Vreau sa stii cat de tare m-a durut!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 