Ghiocelul
Autor: Teodora Dumitru
Printre frunzele jilave, pline de rugină,
Te-am zărit plăpândă floare , petec de lumină,
Îți ridici fruntea senină din frunzișul umed,
Eu acum de bucurie-aş fredona un cântec!
Şi-aş sări într-un picior dar mi-e cam ruşine ,
Ca să stii că mi-a fost dor, tare dor de tine !
Cu lumina ta curată , alungi iarna grea ,
Şi-aduci bucurie multă, în inima mea !
Vestitorule dorit de o lume-ntreagă,
După tine vine-n fugă ,primavara dragă!
Şi aduce după ea, timp frumos şi soare ,
Şi presară peste câmpuri flori nemuritoare !
Te-am zărit plăpândă floare , petec de lumină,
Prin frunzișul umed , veşted ,la noi în grădină,
Pentru-o clipă am uitat că la anii mei ,
Am la tâmple un buchet cu mulți ghiocei ,
Şi m-am bucurat de tine ca un nou nascut ,
Pentru că în tine văd ,un nou început!!!
Totu-n jurul meu renaşte , toate înfloresc,
Vreu să strig în gura mare, „Viață”…te iubesc !
Cer senin pe cerul vieții vreu să am mereu ,
Să rămână primăvara în sufletul meu ,
Să-mi facă un așternut din flori şi lumină ,
Să-l păstrez curat cum este ghiocelul din grădină!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 