Canta , canta , pasarea

Cântă, cântă, păsărea,

Autor: Elena Tudosa 

Peste deal seara se lasă,
Va fi-ntuneric, târziu,
Încet mă îndrept spre casă,
Trec puntea peste-un pârâu,

Ce se scurge lin în vale,
La poalele unui deal,
Unde se-arata-n splendoare,
Satul meu frumos și drag.

L-albia râului curgător,
Pe-o ramură de răchită,
Aud rasunand de dor,
Un cântec trist de mierlita.

Parca simt că ceva rău,
O durere o doboară,
Căci își strigă puiul său,
Cu teama că va fi seară.

Trec ușor lângă răchită,
Și privesc atentă-n iarbă,
II văd puiul ce cu-aripă
Ruptă, chinuia să meargă.

Glasu-i era-aproape stins,
Cât măicuța și-a chemat,
În mână ușor l-am prins,
Cu mult drag l-am mângâiat.

Mierlita însă deodată,
A zburat într-un tufan,
Mă privea îngandurata,
Fiindca lângă cuib eram.

I-am mângâiat puiul blând,
De frica tremura rău,
I l-am pus încet în cuib,
Și-am plecat în drumul meu.

Puiul să țipe -ncepu,
De durere și de frig,
Îmi era trist sufletul,
Și am început să plâng.

Privii în urmă o clipă,
Și văzui mierla zburând,
Din cuib iarăși fericită,
O simții din nou cântând.

Cântă, cântă păsărea,
Și mângâieti puiul tău,
Mie-mi plânge inima,
Departe de puiul meu.

Cântă, cântă mierlita,
Cu cântecul tău mi-alintă,
Dorul de a mea fetiță,
Că mi-i inimioara frântă.

În rachita cea pletoasa,
Mierla lângă puiul său,
Cântă și e bucuroasă,
Îmi alină dorul greu,

Însă-o veni o zi-n care,
Puiuțu-o va părăsi,
Va pleca în departare,
Ca min’singură va fi.

Cântă, cântă mierla tu,
Puiu-ți va pleca în zbor,
Ți-o rămâne sufletul,
Ca al meu numai cu dor.

De acelasi autor: 

Chiar în zi de Dragobete,

Noi

Ti-ascult inima cum bate