Covor de toporasi

COVOR DE TOPORAȘI

Autor: Aurelia Oancă

Când vântu`-și plimbă aripa albastră
Și rătăcește printre crengi golașe,
Deschide cerului senin fereastră
Spre frumuseți de lume mai gingașe.

Covorul violet întins la poale
Îmbracă solul cu suave flori,
Ce te îndeamnă-n taină cu petale
Să îți culegi un zâmbet din culori.

Cu el să te prezinți în fața lumii
Și soarelui să-i dai salut de dor,
Ieșit din sufletul adânc al humii
Ascuns cândva de suflete ce mor.

Pictează-ți pânza vieții cu iubire,
Alungă din privire orice nor,
Tivește-ți ochii calzi în fericire
Să-ți treacă pașii peste-al ei covor.

Căci primăvara și-a întins covorul
În calea ta și-a noastr-a tuturor,
Noi să îi dăm prințesei dragi onorul
La fel ca păsările cu aripi în zbor!

De acelasi autor: 

La scoala vietii

Chipul primaverii

Galaxia ”Fericirea”