Nostalgie

nostalgie de elena tudosa

Nostalgie,

Autor :Elena Tudosa

O zi însorită,
Un vânt de primăvară,
Pașii mi-i poartă agale
Într-un parc la marginea unui râu,
Departe-s de tine țară,
Mi-e gândul pribeag, colindă,
Mă – mbie să mă întorc acasă,
Împreună cu voi, ca să fiu.

Ce crudă e viața,
Și ce cărări întortocheate,
Ne scoate Dumnezeu în cale,
A le străbate….
Atât avem, în suflet,, speranta”
Căci ne va surâde o rază de soare,
Dar mă întreb :de ce atât de departe?

În leagăne, sunt copilași,
Pe bănci îndrăgostiți se sărută,
Privesc verdeața din parc dar….
Privirea mi-e cruntă,
Mă gindesc…… Oare la ce mi-e gândul rămas?
Căci lumea, mirată la mine se uită.

Să fie aievea?….
Sau poate mă mint?
O lacrimă pe obraz mi se prelinge,
Departe de mine acum, ești tu puiul mamei,
Iar mama în brațe nu te mai poate strânge.

Același vânt molatic aud,
Însoțit de susur de ape,
Orele încet, încet se scurg,
Aștept pe o bancă – nvechita,
Ca seara să vie, acasă, să plec,
Și-n pat să mă strâng ghemuita.

Când vine seara, ce singură sunt,
Toate în jurul meu parcă plâng,
Adorm în târziu cu gândul la voi,
As vrea să dau tot timpu-napoi……
În somn visez că vă sărut și în brațe vă strâng!