Te iert
Autor:Carmen Pinte
Sunt nopți pustii, cu cer senin și lună plină,
Inima-mi tresare, când stelele suspină,
Durerea, ce s-a agățat, timid, de-o șoaptă,
Își plânge lin tăcerea, alinându-și a sa soartă…
Culeg urme de tine, în labirint de cărări nude,
Le așez pe toate într-un puzzle, în umbre reci și ude,
La răscruce de anotimpuri, înspre tine vreau să viu
Tu unde ești, te caut să-ți fiu, într-un târziu…
Alerg neîncetat, ca un bezmetic, printre nori,
Iubirea ta o cern peste ochii mari și goi,
Urlă ecoul, se pierde, în anotimpul rece si tăcut,
Doar cerul se mai plânge, cu lacrimi grele, neștiut…
Te iert, te aștept în taina nopților amintiri,
Vino pe același drum, unde ne-am iubit, din priviri,
Plânge-mi lipsa, dar nu spune altor inimi că ți-e dor,
Se frânge și acum, sufletul de tine plin, neștiutor …
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 