Trepte
Autor:Teodora Dumitru
Urc uşor treaptă cu treaptă,
Pe cărarea vieții mele ,
Nu ştiu mâne ce m-aşteaptă ,
Ceasuri bune , ceasuri rele …
Ştiu că trebuie să urc,
Doar atât pot eu să ştiu,
Dar n-aş vrea deloc s-apuc ,
Pe un drum îngust , pustiu …
Şi atunci cu grijă mare ,
În suflet, picur lumină,
Pun pe trepte câte o floare ,
Să-mi fie calea senină…
Roua de pe flori , curată ,
O adun în pumnul meu ,
Ca să-o beau în loc de apă,
Când urcușul e mai greu …
Tot urcând de atâta vreme,
Florile-au mai ofilit,
Pasul mi-e mai greu, mai geme ,
Dă semne c-a obosit !
Nu mă las , merg mai departe ,
Calea vietii mi-e senină,
Dacă- n suflet am speranțe
Şi în inimă lumină !
Călătorilor straini,
Care trec pe langa mine ,
Le împart flori… fără spini ,
Să le fie şi lor bine !!!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 
„Roua de pe flori, curată,
O adun în pumnul meu,
Ca să-o beau în loc de apă,
Când urcușul e mai greu…”
Frumoasă strofă. O singură remarcă, dacă nu este cu supărare: semnele de punctuaţie se lipesc de cuvintele anterioare, nu se lasă spaţiu. La fel la semnele ?,!.
ApreciazăApreciază