
Of, Valentine,
Autor: Elena Tudosa
Afara-i lună plină și cerul e senin,
Și – a început să bată un vânt spurcat, nebun,
Trosneste focu-n vatră, îngândurata îl privesc,
Și cu tristețe-n suflet la dânsul mă gândesc,
L-astept pe Valentin să-mi vină în pridvor,
Că nu-l văd de un timp și mă usuc de dor,
Dar nu dă nici un semn, nu vine azi la mine,
Colindă Valentin, asemeni unui câine,
Are mai multe mândre peste văi și coline.
Mă face să-l urăsc, topindu-mă de-alean,
Și-n sfârșit să -nteleg că-i vis american.
Of, Valentine tu, of dragă Valentine,
Cât de al naibii azi mai ai pielea pe tine!
Dar uite, n-am să-mi sar din minte mâi băiete,
Am să te-aștept să vii în zi de Dragobete.
Dacă chiar n-ai să vii, nici în această zi,
Am să te las în pace, pe altul mi-oi găsi.
Căci nu stă masa-n casă numai într-un picior,
Cum nici satul nu are decât doar un fecior.
Așa că Valentine de vrei să nu mă pierzi,
Grăbește-te odată și vină diseară să mă vezi,
Nu mă lasă într-una pentru tine s-oftez.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
