
POVESTEA JUNGLEI
Autor: Aurelia Oancă
Într-o junglă uriașă
O Gorilă se credea
Șefă peste tot, din fașă
Dar era ca vai de ea.
Asculta de nu știu cine
Care sarcini îi trasa
Și-i spunea că face bine
Dar de fapt nu îi păsa.
Pomul ei era-ncărcat
Cu banane și-alte fructe,
Dar din bunul căpătat
Nunai ea putea să-nfrupte.
Cei mai mici țipau mereu
Dar Gorila nu vedea,
Era șefă cu tupeu,
De nimic nu îi păsa.
A permis în junglă jaful,
A lăsat să intre multe
Animale care praful
Au făcut din pomi și fructe.
Bietul ei popor rămase
Fără hrană, fără trai
Și concluziile trase
Sunt, că e un mare bai.
Asta se întâmplă frate,
Când Gorila-i împărat
Și își face a ei parte
Din al țării suflet dat.
Dar ca orice păcătoasă
Și Gorila va plăti,
Va primi o altă casă
Și chiar alte jucării.!
Morala:
Nu mușca din trupul țării
Fiindcă rănile o dor
Și va exploda o dată
Ca tocana în cuptor!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
