Ploaia apriga de cuvinte

PLOAIA APRIGA DE CUVINTE DE MIHAELA CD

Autor: Mihaela CD

 

Cuvinte-n ploi  ce dor si plang

Lovesc de-ti lasa urme-n gand

Si  nu  este putere  sa  desfaca

Tristetea-n zambet sa prefaca

 

Slove dulci cu amare juraminte

Ce vorbe goale or sa reprezinte

Bine-ar  fi  fost, sa fie masurate

Cuvintele, inainte sa fie turnate

 

Durerea crud-a vorbelor ce dor

Nu-i  doctorie s-o  vindece usor

Sta infipta in inima ca un dinte

Si ani multi o pastrezi in minte.

 

Pe timp de  furtuna, nori si vant

Nu-i soare care sa ne-aduca cant

De-am sti sa ne pazim dinnainte

De ploaia  cea apriga de cuvinte!

 

De acelasi autor: 

Judecator fara drept

Radacini  

De-ar  durea …

 

Reclame

Fabula iepurasului

fabula iepurasului de constantin bidulescu

Fabula iepuraşului

Autor: Constantin Bidulescu

În pădure-n luminiş

Un om pune pe furiş

Nişte curse de-ale sale

Ca să prindă animale.

 

O vulpiţă roşcovană

Chiar de este ea vicleană

A pus piciorul în laţ

Şi cursa a prins-o, haţ!

 

Iepuraşul ce trecea,

Văzând ce necaz avea 

Şi fiind destul de-aproape                                                                            

O ajută ca să scape.

 

Iepurele-n gura mare

Povesteşte de-ntâmplare.

De n-o salvam, bunăoară,

Vulpea chiar putea să moară.

 

Un lup iese din bârlog

Spune-mi iepuraş, te rog,

Eşti un animal ales

Dar prin luminiş treci des?

 

Spun, că nu îmi este greu,

Pe acolo trec mereu.

Lupul cum aude ştirea

Şi cum rea îi este firea

A plecat mergând în goană

Ascunzându-se-n poiană.

 

Iepuraşul cel isteţ

Fiind mult prea vorbăreţ

După-atâta tevatură

A ajuns la lup în gură.

 

Morala:

Dacă vrei s-ajuţi un semen

Nu te lăuda pe tine,

Binele nu face zgomot

Zgomotul nu face bine.

 

De acelasi autor: 

Sala de asteptare

Timpul le rezolva pe toate

Tanara sotie catre sot

 

 

    

Columna mea

columna mea de aurelia oanca

COLUMNA MEA

Autor: Aurelia Oancă

În mine am zidit columna
De OM, ce are pe pământ,
O datorie sacră, sfântă,
Ce-i cultivată în cuvânt.

Un soclu de granit ea are
Să-i fie trupul veșnic drept,
Nu îndoit de-orice furtună
Ci forță s-aibă-n al său piept.

Pe trupul marmurei cu dalta
Am tot sculptat scene de viață,
Unele calde, fericite,
Altele dure, ca de gheață.

Am înălțat-o înspre soare,
Lumina lui să-i fie scut,
Din tot ce-i greu să iasă vie
Și să o ia de la-nceput.

Când toată marmura va fi
Umplută cu sculpturi de viață,
Eu voi desface trupul meu
Columna va ieși în față

Și lumii se va prezenta
Cu albele-i figuri cioplite
Pe trupul zvelt și înălțat
De viața mea, prin dragi cuvinte !

De acelasi autor:

Cantecul primaverii

Drag Sburator

Alege speranta

 

 

Transplant

transplant de g ionescu

TRANSPLANT

Autor: Gabriel Ionescu

 

Omul, ființă gânditoare și cu rațiune,
E o mașină și-are-n necesar, piese de schimb,
Iar medicii-au evoluat, Munți din Genune
Și ca și Creatorul, au pe frunte nimb.

Iei un organ de la un om care-a murit
Și-l transplantezi într-un corp nou. Bolnav
Și va trăi încă un timp, nedefinit,
Putând schimba-ntr-un Om normal, un Sclav.

Inima, pompa vieții, mai clachează
Și mori cu zile de n-ai alta-n schimb,
Dar Creatoru-i binecuvântează,
Pe Donatori. Și-i urcă în Olimp.

Eu de exemplu, am ochii transplantați
Doi tineri morți, mi-au cedat ochii lor.
Au mai trăit deci, binecuvântați,
Încă treizeci de ani. Și chiar cu spor.

Corpul uman, ajuns piese de schimb.
Doi tineri au murit ca eu să văd.
Să pot prin viață liber să mă plimb
Și să întind Cunoașterii, năvod.

Nu știu dacă Religia Creștină,
Este de-acord să fim organo-donatori,
Dar Cel de Sus, cu flacăra Divină,
Face s-ai părți în viață, chiar de mori.

Încet, încet, ne transplantăm cu totul
Și poate asta-i noua Reîncarnare,
Iar prețul vieții își mărește potul,
Căci Donatorul, are-o continuare.

El, cel ce a primit o șansă nouă,
Primește și-amintiri din vechiul trup,
Iar viața-i este ca un strop de rouă,
Ce dă putere și Mătcii din stup.

Iar muribundul ce-și așteaptă rândul,
Moartea cuiva îi dă o nouă viață,
Iar singurul netransplantabil e doar gândul,
Deci Sufletul, nu se negociază-n piață.

De vă vorbesc acum despre transplant,
Eu nu vorbesc din cărți, din auzite,
Căci din ce spun, un lucru-i relevant,
Eu povestesc doar lucruri chiar trăite.

Omul, ființă gânditoare și cu Rațiune,
E o mașină și-are-n necesar, piese de schimb,
Iar medicii fac Munți chiar din Genune
Și ca și Creatorul, au pe frunte-un Nimb.

 

Timpul le rezolva pe toate

timpul le rezolva pe toate de constantin bid

Timpul le rezolvă pe toate

Autor: Constantin Bidulescu

 

Un tânăr mai urâţel

Şi mult prea timid de fel,

Cum stătea însingurat

Se gândea cam supărat,

 

Toţi băieţii câteodată

Se plimbă cu câte-o fată.

Eu pe cine-am invitat

La mine nu s-a uitat.

Singur voi fi viaţa toată

N-o să mă însor vreodată.

 

Într-o zi sta la birou

Amărât şi trist din nou,

Când, aşa cam pe la două,

Intră o colegă nouă.

Tinerică, frumuşică

Cu ochi verzi ca de pisică.

 

A adus nişte lucrări

Având şi ceva-ntrebări.

Tânărul în sinea lui:

E-ncântarea ochiului.

De-o invit la o cafea

Niciodată n-o să vrea.

 

Fetei i-a plăcut de el

Chiar de nu e frumuşel

E înalt şi e stilat,

Iar la urmă l-a-ntrebat:

Pentru că afară-i soare

Vrei să facem o plimbare?

 

Din plimbare în plimbare

S-au îndrăgostit mai tare.

Şi când anul a trecut

Nuntă mare au făcut.

 

Iar morala de aici

Apare deîndată:

Niciodată să nu zici

,,Niciodată”

 De acelasi autor:

Tanara sotie catre sot

Veste buna!

Un pahar cu lapte

 

   

Sala de asteptare

SALA DE ASTEPTARE DE CTIN BIDULESCU

Sala de aşteptare

Autor: Constantin Bidulescu

 

Într-o gară oarecare

În sala de aşteptare

O tinerică  blondină

Aşteapta trenul să vină.

 

Cumpără cu cei sosiţi

Un pachet de biscuiţi.

Şi să nu se plictisească

Scoate-o carte să citească.

 

Terminând ea de citit

Ia din pungă-un biscuit.

Un bărbat de lângă ea

Ce ziarul îl citea

Elegant şi cam cochet

Bagă mâna în pachet

Şi în timp ce tot citeşte

Biscuitul ronţăieşte.

 

Cum lua tipa încă unul

Băga mâna şi străinul.

Tipa stând să explodeze

Şi-a propus să se calmeze.

 

Când a luat penultimul

În gând ea s-a întrebat

Oare e neruşinat

Să-l ia şi pe ultimul?

 

Tipul mâna a băgat

Biscuitul a luat

L-a rupt cu seninătate

Şi i-a dat şi ei jumate.

 

Tipa chiar s-a enervat

Şi-n alt colţ ea a plecat.

Când să bage cartea-n geantă

O imagine şocantă

Vede cu adevărat

Pachetul ei cumpărat.

 

Morala:

E bine să încercăm

La nervi să nu judecăm.

 

De acelasi autor:

Tanara sotie catre sot

Rondelul varstei a treia

Urare catre nepotica Cora

 

 

      

Flori din pomul vietii  

Flori din pomul vietii de Mihaela CD

Autor: Mihaela CD

 

Se scutura flori din pomul  vietii

Cat le admiram in anii  tineretii!

Dar cand ajuns-ai anii batranetii

Ai vrea pe ram, sa poti sa le retii

 

Sa nu-si piarda  floarea-n adiere

Si sa  ramana mereu asa infloriti

Ca tot privind a lor dalba cadere

Incet, incetisor, devenim obositi

 

Dar pomul vietii stie care-i rostul

Si-ncep  usor petale  sa-i tresalte

Iar tu, te-ntrebi  precum  turistul  

De-o sa le vezi oare  pe  celelalte

 

Nu-ti irosi timp intreband floarea

Ca  vor veni momente de murire

Soarbe si adulmeca-i  candoarea

C-ai sa oftezi  dup-a lor inflorire!

 

De acelasi autor: 

Rapsodia inimii cu doruri  

Eleganta 

Tu esti printesa noastra

Eleganta 

Eleganta de Mihaela CD

Eleganta 

Autor: Mihaela CD

 

Eleganta n-are varsta, nu-i niciodata  batrana

De-o ai in sange,iti ramane peste ani garantat

Ca nu-i  vreun sentiment volatil ,ce se dezbina 

E incrustata-n tine,  chiar si-n freamat si oftat

 

Eleganta sta cuibarita-n  tacere si in modestie

Se afla si-n binele  pe care, altora l-ai presarat

Desigur,foarte eleganta, poti  fii  si cu  palarie

Doar de-ai invatat, cum s-o porti  cu-adevarat

 

Eleganta nu-i moda, nu tine de vestimentatie

Este o virtute, ce-i prezenta in comportament

Iar de-ai  dobandito-n  tinerete, ca o revelatie

La batranete o vei  avea in suflet,  permanent

 

O porti si-n glas  si-n mers, si-n simple gesturi

Si din caldele priviri, ea  straluceste, adeseori

Eleganta e atitudine , nu sta-n  pret  si costuri

Insa cu siguranta, ea depinde  de-a tale valori . 

 

De acelasi autor: 

Tu esti printesa noastra

Aburi de inspiratie

Zavorul inimii  

 

 

La scoala vietii

la scoala vietii de aurelia oanca

LA ȘCOALA VIEȚII

Autor : Aurelia Oancă

La școala vieții când ai fost înscris
De Dumnezeu când ai venit în lume,
În loc de cărți, un suflet ți-a admis
Și-n ghiozdan, mai multe fapte bune.

Ți-a pus caiete-n care tu să scrii
Pe paginile-n multe zile date,
Tu să notezi de toate, dar să știi
Că nu se șterg și nu pot fi uitate.

Ca să-ți notezi în ele ai primit
Creionul magic din dumnezeire,
Dar radiera-n geantă ți-a lipsit,
Deci totul, totul este amintire.

Poți să notezi și pași spre viitor
Și calea-n viață ce o vei alege,
Dar nu poți șterge din trecut, un chior
De ban sau faptă care-i fără lege !

De acelasi autor: 

Chipul primaverii

Galaxia ”Fericirea”

Curajul ghioceilor

 

 

Chiar în zi de Dragobete,

chiar in zi de dragobete de elena tudosa

Chiar în zi de Dragobete,

Autor: Elena Tudosa 

Frunzulița de scaiete,
Chiar în zi de Dragobete,
Când băieții pendelete,
Merg cu drag l-ale lor fete…
La căsuța cu cerdac,
Unde-am sădit liliac,
Scârțâie portiță-ncet,
Eu pe Gheorghiță-l aștept,
Cu dorul în inimioară,
Ca în fiecare seară,
Număr orele mereu,
Dar vad ca Gheorghiț-al meu,
De-o vreme mă cam minteste,
Și la alta să oprește,
Teamă am că nu mă mai iubește,
La min’nu se mai gândește.
Dar eu nu îmi sar din minte,
Și fiindcă-s fata cuminte,
Frumos astăzi mă îmbrac,
Și-am sa ies la hora-n sat,
Am sa-mi pun în par o floare,
Busuioc la cingătoare,
Și am să ies la jucat,
Cu Vasile cel bogat,
Care de mult îmi vrea bine,
Să se însoare cu mine.

Te-am iubit Gheorghe cu foc,
Și – ai dat cu piciorul la noroc.
Chiar de încă te iubesc,
La min’nu te mai pripasesc,
Gata, de azi m-am gândit,
Cu Vasile mă mărit,
Eu i-s draga, la mine-o sa țină,
Și-o să-i fiu bună gospodină.
De-oi purta-n suflet dor si-alean,
Vasile se trage din bun neam,
Să-mi treacă doru’de tin’ Gheorghiță,
Am să seamăn în grădiniță,
Drept aproape de portiță,
Flori mândre de lamaita,
Să te-mbete-al lor parfum,
Ori de câte-ori treci pe drum,
S-oftezi Gheorghiță din greu,
Că n-o fost să fii al meu.
Atunci când te-ai însura,
Dor de mine să-ți usuce inima,
Să n-ai liniște și pace,
Chiar de viața cursu -și face,
Dorul meu te-ardă cu foc,
Chiar de-o fi să ai noroc,
Să-ți frigă rău sufletul,
Să plătești scump iubitul.

Viața este trecătoare,
Își urmează cursul său,
Leana nu e fata mare,
Și nici Gheorghe nu-i flăcău,
Au încaruntit la tâmple,
Pasul li-i desperecheat,
Au obraji brazdati de riduri,
Trupul li-i încovoiat,
Merg pe drum iată vorbind,
Își aduc cu drag aminte,
Să duc către tintirim,
Cu lumânări la morminte,
Pe furiș ei se privesc,
Mai oftează când vorbesc,
Spunându-și c-o greșit mult,
C-au luat și n-au dorit,
Însă timpul le-a trecut,
Si nimic nu-i de făcut.

Dragi flăcăi și voi dragi fete,
Astăzi este Dragobete,
Iubirea cu voi sa fie,
Până sus în veșnicie,
Luați seama ce iubiți,
Să nu fiți dezamăgiți,
Alegeți cu sufletul,
Ca să n-aveți regretul,
Alegeți cu inima,
Chiar de-o fi a aștepta,
Dragobete să vă fie,
Dragoste și bucurie,
‘N inimă flacără vie.

De acelasi autor: 

Ti-ascult inima cum bate

Primavara a venit

Cararea sperantei

 

 

 

Arta succesului

arta succesului de gabriel ionescu

ARTA  SUCCESULUI 

Autor: Gabriel Ionescu

Succesul , chimic. E o rezultantă cu efect de drog.
El te-amețește și te face dependent de laude și lauri
Și uiți să spui chiar și simplul : Te rog,
Te crezi capabil să învingi Balauri.

Succesul, dacă-l ai cât ești în viață,
Este ceva posibil relativ, dar sigur efemer.
Numai Istoria e garanția celui cu succes. Atunci e-n față.
Azi orice General Manager, poate fi mâine, un umil șomer.
 

Succes au numai cei ce-și folosesc la maxim,
Capacitățile pe care le posedă.
El nu-i o ardere spontană, cu-n consum infim,
Ci e un foc întreținut, fără să bați monedă.

Este de preferat să înțelegi corect, puțin câte puțin,
Decât să înțelegi totul din prima, dar greșit.
Îți trebuie o viață ca să înțelegi, fără vre-un chin,
Că nimeni nu-i expert în toate. Omul e finit.
 

Succesul este viitorul celui care merge inainte,
Făcând abstracție de un trecut greșit.
El va lăsa și urme, drept învățăminte.
Succesul e, când e recunoscut de lume, nu când e cerșit.
 

Cu cât ai reușit și ai succes în viață,
Cu-atât mai mulți dușmani, se tot adună.
Dar o secundă de succes te-aduce-n față
Și astfel uiți, eșecuri. Secunda te răzbună.

Când urci scara succesului și ești aproape-n vârf,
Nu e deloc aglomerat. Nu-i ca la prima treaptă.
Succes înseamnă reputație, dar ea e instabilă, ca la surf,
In glorie de te gândești la alții, ființă ta e înțeleaptă.

Succesul trebuie să fie  întotdeauna judecat,
După ce-a trebuit ca să renunți pentru a-l obține
Și chiar ar trebui să ai abilitatea ca să treci neafectat,
Peste Eșecurile care s-au ținut ca scaiul, după tine.
 

Să nu renunți nicicând, la ce ai inceput,
Mulți se opresc și nici nu știu că întră în regres.
Vei eșua și nu vei realiza că nu ai perceput,
Cât de aproape-ai fost chiar de Succes.

Succesul nu înseamnă niciodată și Perfecțiune.
Ești OM. Nu renunța la dreptul tău de a greși.
Doar din greșeli înveți și asta nu e o Infracțiune
Și doar asa, în Viață poți și propăși.
 

Mi-ar place să fiu socotit Om de Valoare.
Om de Succes, nu cred că e destul.
Doar când ești sus, vezi și în depărtare,
Iar riscul mare, e sa n-ai curaj să riști. Să riști Totul.

Sunt și multe Succese care te-njosesc.
In viață sunt și-înfrângeri care te înalță.
Să știi că în afaceri, partenerii se și păcălesc.
Ce face omul când îl strâng pantofii ? Se descalță.

Succesul, poate da o dependență, ca un drog,
Doar cei puternici, pot să-i domine efectul.
O nouă pagină în Cartea Vieții, nu o întorci doar cu-n :Te rog
Trebui s-o rupi, să poți ca să-i repari, defectul.
 

Poate avea succes, cel care poate construi fundație solidă,
Cu cărămizi pe care alții, le aruncă-n el.
Iar legătura Cauza-Efect, e ca o bridă,
Poți construi, dar poți și dărâma și un castel.

Eu cred că mie, ca Poet, nu mi-ar displace,
Să am Succes, cât timp mai sunt în viață.
Cheia Succesului, o are cel poate ca  să joace,
La fel de bine, rol de Rege, dar și de Paiață.

Toți oamenii iubesc enorm Succesul.

Dar mulți, chiar îi urăsc pe cei care îl au.
Secretul reușitei e să vrei ca să-ți câștigi accesul,
Dar să înveți să știi să pierzi, căci Viața e sau, sau.

De acelasi autor: 

Auschwitz( Acrostih)

Romanul s-a nascut poet (Acrostih)

Liniste si pace

 

 

 

 

Un pahar cu lapte

Un pahar cu lapte de Constatin Bidulescu

Un pahar cu lapte

Autor: Constantin Bidulescu

 

Un tânăr sărac şi trist

Şi student la medicină,

Presta diferite munci

Singur să se întreţină.

 

Într-o zi mergând pe stradă

Fără-un ban în buzunar

A cerut de la o doamnă

Nişte apă-ntr-un pahar.

 

După ce-a băut din apă

Doamna ceea l-a-ntrebat

Sete mare văd ţi-a fost

Dar ceva tu ai mâncat?

 

Uite, ţi-am adus aicea,

Bănuiesc că-ţi sunt pe plac

Un pahar mare de lapte

Şi un sfert de cozonac.

 

Mai mi-am revenit puţin

Pentru asta mulţumesc.

Cât mă costă acest lapte,

Daţi-mi ceva să muncesc.

 

Nu-i nevoie să-mi plăteşti,

Mama m-a-nvăţat pe mine

Să ajut pe orice om

Nevoiaş aşa ca tine.

 

Apoi peste mai mulţi ani

Tânărul a absolvit

Şi-a ajuns, îl ştie lumea,

Un chirurg foarte vestit.

 

La o vizită-n saloane

Vede-o doamnă internată

Îşi aduce clar aminte

Cum l-a omenit odată.

 

După ce a operat-o

Zilnic a venit la ea

Cât a stat o săptămână

El mereu o îngrijea.

 

Dându-i fişa de ieşire

Doamna noastră s-a gândit

După-aşa un tratament

Ce mult are de plătit.

 

A văzut apoi chitanţa

Scrisă de doctor azi-noapte:

Totul este achitat

C-un pahar mare cu lapte.

 

De acelasi autor: 

Veste buna!

Rondelul vechiului castel

Rondelul umorului

 

 

 

Amabilitate…

amabilitate de mihaela cd

Autor: Mihaela CD

 

Durerea  este  motiv  de  urgenta

Cand  nu  mai poti, esti  devastat!

Te duci  in mare graba la  urgenta

Astepti si speri rapid sa fii asistat!

 

De-atatea  ori  noi toti  am auzit,

Ca-i tare  important  sa fii amabil

Insa  la urgenta nu toti s-au trezit

Unii doar plimba foi, lamentabil!  

 

Esti obosit  frant, de durere purtat

E si normal sa  n-ai  chef  de  nimic

De  asta-i  important, sa  fii   tratat

Cu  amabilitate, asa, macar un pic!

 

Acesti  oameni ce  servesc  clientela

Uneori , se comporta  foarte  ciudat

De parca zici  ca si-au uitat  umbrela

Exact in ziua , cand  afara  a plouat !

 

Insa   realitatea   este  totusi   alta ,

Amabilitatea  nu  este vreun narav

Aceasta  poate  fi  chiar si  unealta

Care  s-aline  sufleteste un bolnav!

 

De acelasi autor: 

Sunetul  dragostei    

Pansament pe suflet

A trebuit sa-ti zic la revedere

De dragoste

 

 

Diamantul

Diamantul de Gabriel Ionescu

DIAMANTUL

Autor: Gabriel Ionescu 

Un diamant este în primul rând, o piatră, oarecare.
Habar nu ai, dacă îl vezi, ce zace-n el,
Un bolovan  gri-cenușiu, o piatră care,
Ascude strălucirea soarelui și-o duritate de oțel.

 

Și doar cunoscători-ajung la strălucirea lui.
Doar cel chemat, vede în piatra brută,
Lumina înghețată-n  raza soarelui
Și bogăția fabuloasă, deținută.

 

Valoarea diamantului este ascunsă în interiorul lui,
Căci șlefuit îl recunoaște orișicine.
Doar strălucind, te poți făli. Ca piatră e al nimănui,
Cunoscătorii însă, îl țin lângă sine.

 

Și omul, poate fi un diamant neșlefuit.
Cunosc minți sclipitoare, ce nu-s puse în valoare
Și-s prețuiți doare Neica Nimeni, vre-un neavenit,
Înlocuiești Cafeaua naturală, cu cicoare.

 

Stai zeci de azi, exact în văzul tuturor
Și nimeni nu dă mult prea mult pe tine,
Dar când începi s-arăți ce poți, te vor al lor,
Se mira toți, că nu te-au văzut bine.

 

Stai lângă-un om, lucrezi cu el o viață
Și n-ai habar ce poate zace-n el,
Iar când dispare-auzi c-ar fi putut fi-n Față,
De-ar fi avut mai mulți încredere, puțină-n el.

 

Lacrima este diamantul brut al fiecărui om.
E șlefuită doar cu pulberi de iubire,
Are puterea care zace în atom
Și sapă văi, ce duc spre nemurire.

 

Un diamant, de fapt e un cărbune,
Doar cei aleși ii pot da forma lui strălucitoare.
Nu multă lume știe să citească Rune,
Iar cei ce știu și Uraganul îl pot lua drept Boare.

 

Misterul Universului și frumusețea lui,

Se-ascunde-n fiecare om de pe Pământ.
Trebui să știi să îl descoperi. Asta nu-i e dat oricui,
Și doar atunci poți folosi din zăcământ.

 

De acelasi autor: 

Babaia

Neplaceri cotidiene

Generatia in blugi

 

 

Din vise

din vise de aurelia oanca

DIN VISE…

Autor: Aurelia Oancă

Să nu te-oprești din vise niciodată,
Din a crea și a zidi povești,
Doar visele te țin mereu și iată
Poți viața zi de zi să o trăiești.

Din vise nu te-opri, mergi mai departe
O viață pământească să le dai,
Pe aripe de fluturi le împarte
Și le trimite până sus, în rai.

Cu vise să dezlegi de doruri taină,
Din tânguiri să faci luciri de stea,
Apoi să-mbraci a fluturilor haină
Și să te-nalți în zboruri pân`la ea.

În vise să așezi mici scrisorele
Ca solzișorii mici pe aripioare,
În ele să cuprinzi vise de stele
Și bucurii ce nu pot ca să zboare.

Și când din vise vei zidi palate
Acolo vei ascunde dragostea
Și-o inimă ce pentru tine bate
Și care vise-n tain-ar vrea să bea !

De acelasi autor:  

Asculta tacerea

Tineretea-n doi

Pagina Aurelia Oancã

Pacatul

pacatul de gabriel ionescu

PĂCATUL

Autor: Gabriel Ionescu  

Prea multe lucruri, sunt considerate drept Păcat.
In felul ăsta, se va considera Păcat, chiar să trăiești,
Iar extremismul niciodată n-a fost agreat
Și totuși, multe dintre slăbiciuni, sunt omenești.

Nu cred într-un Păcat ce e numit Păcat Originar.
E sau greșeală sau Interpretarea e voit greșită.
Omu-i făcut să știe. Cunoașterea e chiar un corolar,
Iar Dumnezeu îl vrea pe Om, ființă instruită.

PACATUL. Unii zic că-i moștenit genetic,
Din cuplul ancestral zis și Primordial.
Eu zic că-i doar greșeală. O fi ceva magnetic,
Ce-atrage mereu Omul, spre Rău și spre Scandal

Iar când te crezi, mai mare decât ești, nu este bine.
Și-n Mină, omul se visează în Olimp,
Cinstea, Dreptatea, Modestia dacă sunt cu tine,
Tu vei fi mare, deși înțepi ca trandafirul care are ghimp.

Este Păcat să-înșeli încrederea cuiva în tine.
Încrederea este ceva ce se câștigă-n timp.
Doar cel cinstit are o Conștiință și încrederea în sine,
Iar Omenia, nu e dependentă de-anotimp.

E un păcat de moarte ca să furi,
E un păcat să vrei ce nu-i al tău.
E un păcat, ce e nedrept, să juri,
Este păcat să n-ai un Dumnezeu.

Căci nu e un Păcat al omului, ca să visezi,
Visatul chiar nu afectează viața nimănui.
E important însă, numai Realul să îl crezi,
Când nu se poate, pune-ți pofta-n cui.
 

E un Păcat să nu-ți iubești părinții,
Ei ți-au dat viață, te-au adus pe lume.
Pentru copii, ar trebui să stea-ntr-un loc cu Sfinții,
Iar sentimentele, se-arată-n viață, nu postume.

E un Păcat de moarte să poți ca să urăști,
Pe cel ce are, sau e mai deștept ca tine.
Mai bine caută, în cunoștințe și în ochii lumii ca să crești
Și doar atunci, în viață ta, va fi și bine.

E un Păcat s-arunci ceva încă folositor,
În loc să-l dăruiești celui ce n-are.
Nu arunca, căci asta este tot ce-i mai ușor,
Mai bine dă și o să vezi că nu-i așa de greu cum pare.

E un Păcat să nu-ți iubești Poporul
Și Patria în care Mama te-a născut.
Numai Acasă făurește-ți Viitorul,
Căci doar Acasă-i și Sfârșit și Început.

E un Păcat, să minți ca să câștigi ceva,
Câștigul prin Minciună e sortit pieirii.
Când ești cinstit, câștigul tău, e sigur undeva

Și mai deschizi și porțile iubirii.

Nimeni pe lumea asta nu-i mai orb,
Decât acela care nu vrea ca să vadă.
Păcătuiești când te crezi Vultur și ești doar un Corb,
Când te crezi Bradul falnic și când ești numai Zadă.

Păcatul este ca un bumerang ce îl arunci,
Dar nu știi când se-ntoarce ca să te lovească.
Și muncești mult, de multe ori pe brânci,
Să-ți faci imaginea, din nou să strălucească.

In Păcat poți să cazi și te-afunzi în noroi,
Dar te poți ridica la nivel, prin Căință.
Cine-și poate-arunca, Răutatea-n gunoi,
Reușește orice, căci orice-i cu putință.

De acelasi autor: 

Prima Doamna

Imi este dor

Prima iubire

 

 

Iubire ratacita

 

Iubire ratacita de Mihaela CD

 

Autor: Mihaela CD     

 

In  sclipiri  de  raze  violete de  amurg

Doi   fosti   indragostiti ,  pe-un  litoral

Iubirii i-au  dat intalniri de dramaturg

Si-au inceput cu ea un dialog regizoral

 

De  ai  uitat cumva  a  noastra  adresa,

Noteaz-o,  te   rugam!  Sa nu  gresesti!

C-avem  o   urgenta  , dorinta  expresa,

Inimile  zdrentuite, sa ni le captusesti!

 

Iubire-ai  asculta ,caci  ea plutea in aer

Si  intristata  de a lor  poveste de amor,

Le raspunse  pe-un ton oarecum  sever,

Caci  ea  voia  sa sara repede in  ajutor:

 

Plecata de  la  voi, n-am fost  vreodata!

Si  nici   adresa   voastra,  n-am    uitat!

M-ati  aruncat crezand  ca-s demodata!

Usor m-ati  ratacit  si m-ati  discreditat!

 

Abea   acum   realizati   cu   disperare,

Ca  focul   iubirii   ce-a  inflorit  in  voi,

Trebuie    intretinut   prin  colaborare,

Si   brodat  cu   ata  intelegerii  in  doi!

 

Cuplul cel  trist  s-a-ndragostit  de  dor

Si   cu  simtaminte   fost-au    rasplatiti

Povetele  primite  le-au  fost  de ajutor

Pe    veci   ei   au   ramas   indragostiti !

 

De acelasi autor: 

Numai noi doi …

Copacul suveran  al  iubirii

Dragoste solara

 

 

 

 

Scrisoare peste timp

scrisoare peste timp de stefan doroftei doimaneanu

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Nepoatei mele Mara de ziua ei

Eşti mititică draga mea nepoată
Încă nu ai puterea să discerni
Dar va veni o zi când vei fi aptă
Răul de bine, cu gândul să îl cerni.

Aş vrea să ştii că mi-am dorit o fată
Încă de când mi-am prins inel pe deget,
Băieţi primeam de fiecare dată
Dar eu speram întruna fără preget.

M-am bucurat când ai venit pe lume
Erai un fruct din tinere dorinţe,
Iar visul meu avea acum un nume
Şi gângura fără de preferinţe.

De multe ori m-am tot rugat la ceruri
Să prind şi ziua-n care vei fi mare…
Să-apuc să-ţi spun de viaţă şi de leruri,
Zilnic privesc cu jind în calendare.

Mi-e foarte greu să mai alerg spre zare
Îţi spun acum cât inima nu-mi plânge,
Că viaţa am iubit-o cu ardoare,
Dar timpul meu m-apasă şi mă strânge.

N-am fost un zeu sau prinţul din poveste,
N-am cucerit Ilene Cosânzene,
Dar am călcat pe-aleile celeste
Cu paşi de gând, scriind ceva poeme.

Am navigat prin lume pe o iolă,
M-am răsturnat de multe ori pe unde,
Rămas-am uneori fără busolă
Dar nimeni n-a putut să mă scufunde.

N-am strâns averi nu am avut de unde…
N-am fost un hoţ, nu am iubit minciuna.
Nu am avut de ce a mă ascunde
Şi nu m-a frânt nici vântul nici furtuna.

Când printre demoni hoinăream aiurea
Iar iadul îmi dădea prin nopţi târcoale,
M-am ridicat cu fruntea şi privirea
Şi m-am luptat cu clipele fatale.

Dar eu mă sting încet ireversibil
Nu mai am timp în timpul tău de mâine
Aş vrea să ştii că totul e posibil
Şi-ai să mă vezi prin lacrimi cristaline.

Aşa că-ţi las întreaga mea avere
Un nume, tipărit pe cinci volume
Păstreză-l cu mândrie la vedere
Şi du-l cât mai departe tu prin lume.

Iar tot ce-am scris să-ţi fie-n drum străjerul
Şi versul meu prin visuri să te poarte,
Când vei simţi că-n tine arde cerul
Eu-ţi voi vorbi de dincolo de moarte.

De acelasi autor: 

Respect

Puf de nor

Rasul si lupul

 

 

Sarutul

65b7e8c6069150ee63a9b8c7614dda03--disney-fan-tinkerbellSĂRUTUL

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Ca multe alte lucruri, ce le oferă viața,

Sărutul este darul, ce îl primim de mici,

Căci prima dată Mama, când îi zărește fața,

Sărută copilașul. Și-n vile și-n chirpici.

 

Sărutul. Ce-i sărutul ? O formă de iubire,

Atingeri diafane sau fulger pătimaș,

El poate fi deasemeni și tristă amăgire,

Când cel ce dă sărutul, e doar un golănaș.

 

Sărutul dat iubitei, e foc vulcanic. Focul,

Ce arde ca o lavă. Ne luminează fața,

Și care ne arată, mereu unde ni-i locul,

Și fără el, săracă și tristă ne e viața.

 

Sărutul dat de Frate, sărutul dat de Soră,

E liniște. E pace, încredere, iubire,

E Legământul  sacru. Odat intrat în Horă,

Acesta-i pe vecie și fără despărțire.

 

Sărutul la Drapel, e simbolul credinței,

Este dovada clară, că ești un Patriot.

Înlătură din fașe, ideea neputinței,

Și-n tot ce-ți cere Țara, tu îi răspunzi  doar : Pot !

 

Sărutul umilinței ? E fals. Sincer, mai rar,

Îl dă cine se simte mai mic ca toți ceilalți

Te-ai vrea Sultan și-n viață, ești ienicerul doar,

Și-ți dăruiești sărutu-n speranța că te-nalți.

 

Mai e Sărutul Iudei, sărutul de trădare,

În stare să te vândă, pe  treizeci de arginți,

E ca o mușcătură. De șarpe. Ce ne doare,

Chiar dacă sărutații nu suntem niște sfinți.

 

Umilitor și josnic, e doar pupatu-n fund.

Și-n vremurile noastre, văd că sunt tot mai mulți,

Băloși fără mândrie. Limbricul e fecund

Și nu-ți face plăcere, să-l vezi sau să-l asculți.

 

Mai e Sărutul ultim. Sărutul  despărțirii,

Și nu doar disperarea, te face să îl dai,

Un Ort ce-l pui în frunte-n speranța regăsirii,

În lumea cea promisă, care se cheamă Rai.

 

Ca multe alte lucruri, ce le oferă viața,

Sărutul este darul, ce îl primim de mici,

E simbolul iubirii. Pentru Mosor e ața

Care-i leagă pe oameni.Giganți, Normali, Pitici.

 

De acelasi autor: 

Frunze in toamna

Ceapa

Minunea ochilor albastri

 

 

Din jar in scrum

din jar si scrum de aurelia oancaDIN JAR, ÎN SCRUM…

Autor : Aurelia Oancă

Am adunat cuvinte dulci
Și le-am ascuns într-un borcan,
Încredere le-am spus atunci
Și le priveam ca printr-un geam.

Dar s-a-ntâmplat ca într-o zi
Capacul lui să-l rătăcesc
Și-atunci cu aripi străvezii
Ieșit-au toate, și firesc

Au prins aripi de fluturi moi
În noaptea vieții au plutit,
Și-n suflete rămas-am goi
Ca dup-un vânt ce-a pustiit

Și-a risipit în zări albastre
Toate cuvintele spre hău,
Erau din inimile noastre,
Încredere, păreri de rău.

Acum eu caut printre stele
Din nou încredere s-adun,
Dar nu mai pot, pe drum rebele
S-au transformat din jar, în scrum !

De acelasi autor: 

Frumuseti

Am sa ma-ntorc…

Pagina Aurelia Oancã

 

 

Taranul

taranul de mugurel puscasŢĂRANUL

Autor: Mugurel Puscas

Pe drumuri colbuite trec cirezi,
Coboară-ncet amurgul peste sat,
Carul cu grâne intră în ogradă,
Lumina-şi frânge ultimul oftat.

Opaiţul vechi mijeşte la ” feresci „,
Pe masă mămăliga-i aburindă,
Ritualul mesei, simplu şi străvechi,
Se derulează de vecii în tindă.

Lin mângâie un creştet de copil,
I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă,
Ţăranu-i ostenit… În aşternut,
Femeia lui l-aşteaptă ludă, tandră.

Târziu… Îngândurat, blând şi divin,
Cu-n Tatăl Nostru tainic şi profund,
Ca soarele spre-o altă zi de vară,
Îşi trece carul dincolo de-amurg.

Cu Dumnezeu stăpân, în gând şi-n car,
Cinstit, sărac, dar plin de biruinţă,
El duce mai departe-al vieţii har
Şi-a neamului… Nemuritoare fiinţă!

De acelasi autor:

Februar

Cabana iubirii

Gerul Bobotezei

 

 

 

 

 

 

De-ar  durea …

unnamed

Autor: Mihaela CD   

 

De-ar   durea   rautatea , unii    poate   c- ar  urla

Intr-un   vacarm   nebun  si   sumbru  ne-am  afla

Dar  adevaru-i  ca  nu  doare  deloc ca  sa  fii  rau

Ba chiar cu  cata satisfactie mai fac  si  tambalau

 

De  ce  in  loc  de  rautate  nu  putem  sa  fim  buni

In loc sa ne lovim prin spate sa spunem rugaciuni

Ce  loc  frumos  ar  fi  Pamantul , ar fi  un  Paradis

Dar din  pacate  nu-i  posibil, decat  la mine-n  vis

 

Nefericitii  nu-si  dau  seama  doar  cand e  tarziu

Ca  si-au  aruncat   veninul  degeaba, si-n   pustiu

Ca toate  relele  si  rautatile  ce  astazi  ei  le  torc

Dumnezeu  vede, nu doarme, si-odata  li se-ntorc!

De acelasi  autor : 

Sa vrem sa fim mai buni

Nicicand  nu-i prea tarziu …    

Judecator fara drept