Ciorapii

ciorapii de gabriel ionescu

CIORAPII

Autor: Gabriel Ionescu 

O poezie chiar despre ciorapi, nu s-a mai scris 
Și m-am gândit : De ce n-aș face-o eu,
Căci despre dragoste scriu toți. O spun și am mai zis,
Eu vreau să scriu despre orice. Și nu îmi este greu.

Ciorapi-s un articol de îmbrăcăminte,
Care acoperă piciorul, mai puțin, sau tot.
Te apără de frig, oprește transpirația-n încălțăminte 
Și unii umblă doar în ei, pe peste tot.

Mulți știu că DEN-ul e grosimea firului de la ciorap.
Dar prea puțini știu ce înseamnă Denul,
Căci nouă mii de metri fir subțire intr-un gram, atât încap 
Și-i rezistent de tragi cu el și trenul.

Orice femeie care se respectă, poartă mereu, ciorapi. 
Calzi, confortabili pentru vreme rece,
De eticheta asta, chiar n-ai cum să scapi,
Căci e singura Modă, ce nu trece.

Sunt ultratransparenți sau transparenți, opaci sau groși. 
Se pot purta în orice anotimp.
Au impregnat în țesătură și parfum. Poți să-i miroși, 
De-ar fi avut, i-ar fi purtat chiar și zeițele-n Olimp.

E un articol nelipsit din garderoba noastră.
Orice femeie care se respectă are mulți. 
Picioarele-n ciorapi, le stau ca floarea-n glastră 
Și numai după ele, te fac ca să te uiți.

Pe vremuri, se purtau ciorapi cu dungă.
Orice femeie își dorea să poarte-așa ceva.
Bărbații, toți se uită c-o privire lungă,
Iar dunga-i un magnet, ce-i atrăgea.

Picioarele femeilor sunt mai frumoase în ciorapi, 
Căci ei pot chiar ascunde micile defecte. 
Sunt aliatul ideal când vrei ca de atenția cuiva, să nu mai scapi 
Și nu lipsesc, femeilor care se vor, perfecte.

Ciorapii pot fi folosiți chiar și ca Bancă.
Ții banii la ciorap, dacă îi ai. 
De-acolo, nimeni nu ți-i fură, nimeni nu-i aruncă, 
Iar când îi scoți, nici-un comision nu dai.

Se zice că-n Elveția, în toalete, poți întra-n ciorapi. 
Păi ce la noi nu poți ? Ce, te oprește cineva ? 
Curaj să ai, căci de mizerie, n-ai cum să scapi,
Eu însă la așa ceva, nu te-aș incuraja.

Găurile din ciorapi, cu siguranță nu te-aerisesc. 
Ele arată doar că trebuie să-ți cumperi alții. 
Mulți oameni însă, nu se prea-ngrijesc 
Și-i poartă, până trebuie să le cânți psalții.

Sunt unii ce-și schimbă nevestele ca pe ciorapi.
Probabil, de aceea mulți din ei rămân desculți. 
Odată ce-ai întrat în horă, nu mai scapi,
Oricâte sfaturi ai primi, nu le asculți.

Mă rog și uscăturile fac parte din pădure, 
Mulți cred că viața, merita numai așa trăită,
Căci pentru mulți și aguridele-s pe post de mure.
Doamne, mai bine nu ne duce pe noi în ispită.

Cum chelul e invidios chiar și pe un păr din supă,
Și cei desculți nu ii vad cu ochi buni pe „Încălțați”.
Nu ii acuz. O să vedem cum voi gândi eu, după,
Căci numai ce-ai trăit, poți să combați.

Un Interlop îți zice și să-i …pupi ciorapii.
E un îndemn către o maximă obediență,
Mulți chiar o fac, sperând s-ajungă și ei Capii,
Să-i pună ei pe Interlopi , la penitență.

Iar de Crăciun, ciorapi-s folosiți drept pungă de cadouri.
Sunt atârnați pe un perete lângă brad,
Așteaptă bani cu mai multe zerouri,
Sau doar o brățărică, dar de jad.

Se zice că din viață, nu scapă nimeni viu.
Bine ar fi, de tot muriți, să nu muriți desculți. 
Cât de puțin, măcar ciorapi. Așa cred, așa scriu.
Poezioara cu ciorapi. Citiți-o cât mai mulți.

De acelasi autor: 

Pagina Gabriel Ionescu

Greu de prins

Vara la poarta Branului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.