Timpul le rezolvă pe toate
Autor: Constantin Bidulescu
Un tânăr mai urâţel
Şi mult prea timid de fel,
Cum stătea însingurat
Se gândea cam supărat,
Toţi băieţii câteodată
Se plimbă cu câte-o fată.
Eu pe cine-am invitat
La mine nu s-a uitat.
Singur voi fi viaţa toată
N-o să mă însor vreodată.
Într-o zi sta la birou
Amărât şi trist din nou,
Când, aşa cam pe la două,
Intră o colegă nouă.
Tinerică, frumuşică
Cu ochi verzi ca de pisică.
A adus nişte lucrări
Având şi ceva-ntrebări.
Tânărul în sinea lui:
E-ncântarea ochiului.
De-o invit la o cafea
Niciodată n-o să vrea.
Fetei i-a plăcut de el
Chiar de nu e frumuşel
E înalt şi e stilat,
Iar la urmă l-a-ntrebat:
Pentru că afară-i soare
Vrei să facem o plimbare?
Din plimbare în plimbare
S-au îndrăgostit mai tare.
Şi când anul a trecut
Nuntă mare au făcut.
Iar morala de aici
Apare deîndată:
Niciodată să nu zici
,,Niciodată”
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 
Niciodatā, nu se poate, nu sunt capabil etc, este o optiune !! A celor slabi.
ApreciazăApreciază