ALBASTRU REGAL
Autor : Aurelia Oancă
Din val de mare am cules iubirea
Ce-și plimbă-n ape dorul de uscat,
Atinge-n noapte cu nisip trăirea
Ce din adâncuri vine sacadat.
Luciri de lună mângâie nisipul
Ce-i sărutat de valul înspumat
Și mici mărgele puse sunt de timpul
Ce trece peste noi nemăsurat.
Un nor pierdut îi fură lunii raza
Și o ascunde-n ghemul lui ciudat,
Udat de stropii ce-i adună oaza
De vapori adunați într-un palat,
De picături plimbate-n atmosferă
Și care-și cer un drept ce s-a votat,
Acolo sus, în cuib de stratosferă
De-a coborî pe mare sau uscat.
Albastrul ce străbate înserarea
Ne cheamă-ncet la tainicul regal
Ce-i pregătit în orizont de marea
Cu-nvolburarea ei fără egal !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 