Degete de dor

DEGETE DE DOR

Autor : Aurelia Oancă

Pe stânca vieții am crestat cu timpul
O scară care urcă ne-ncetat,
Este o scară ce o vrea Olimpul
Dar care-n mine este darul dat.

Suișul este piatra de-ncercare
Spre steaua care mie mi-e sortită,
Cu raza ei să pot străbate zare
Și pod să fac spre trecerea oprită,

De înălțimile cu frunți înzăpezite
Și cu tăria de granit în trup
Și peste brazi cu fețe înverzite
Ce-ascund la rădăcini visări de lup.

Iar sub pământul care taine-ascunde
Voi semăna visări din dor de stea,
La vechi strămoși apuși ea va pătrunde
Și le va duce vestea pusă-n ea.

În ghiocei și-n fragede brândușe
Își vor trimite degete de dor,
Ce-ascund a lor suspine jucăușe
Pierdute-adânc din margine de nor !

De acelasi autor:

Pagina Aurelia Oancã

Stanca timpului

Cartea timpului