ATÂTA NEDREPTATE
Autor: Aurelia Oancă
Când văd atâta nedreptate-n țară
Și-atâta ură între frați de-un sânge,
Îmi plânge inima și-ar vrea să piară
Tot ce e rău și viața noastr-o frânge.
Sub măștile de iubitori de țară
Se-ascund fantome ce doresc ca noi
Să fim iar slugi puterilor de-afară
Și viața noastră dată la gunoi.
Îmi pun mereu aceeași întrebare,
Cum de nu văd noroiul ce se zbate
Sub amețite pături mișcătoare
Ce peste noi puhoiul vor abate.
Iubirea de moșie nu mai este
Acel puternic zid ce-n vremi era
O pavăză pentru popor, ci este
O cerșetoare, asta-i țara mea.
Nu îi vedem pe toți cum se îmbuibă
Și-și fac averi sau joacă al lor dans,
Cei mulți, săraci și nevoiași incumbă
Doar datoria de-a fi duși de nas.
Când Doamne, vor vedea dreptatea
Și adevărul care-i preș pe jos,
Celor ce vor ca noi să n-avem partea
De țara noastră și de-al ei folos!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 