Sa nu lasi florile sa moara …
Autor: Elena Tudosa
Să nu lași florile să moară,
Să nu lași florile să plângă!
Să nu lași florile să moară,
În treacăt dar, tu le atinge,
Căci sufletul li se-nfioara
Și poate-or înceta a plânge.
Să nu lași florile să plângă,
Cu lacrimi triste și amare,
O mângâiere , o să le ajungă,
Și- ți faci prin ele o cărare.
Să nu lași florile să moară,
În treacăt, dă-le un sărut,
Și le șoptește ca întiia oară,
Azi vă iubesc din ce în ce mai mult.
Să nu lași florile să plângă,
Respiră deci mireasma lor,
Căci nu vreau ca să te ajungă,
Același blestemat de dor.
Să nu lași florile să moară
Sfioara-le încet c-o mână,
Culege-le în prag de seară,
Și fă din ele, mândră cunună.
Să nu lași florile când plâng,
Culege-le într – un buchet,
Mi-e dor în brațe să te strâng, ,
M-am săturat de când te aștept.
Să nu lași florile să moară,
Sărută – le cu drag în treacăt,
Tristețea, n-o lăsa să te doboare,
Nu-ti pune la inimă lacăt.
Să nu lași florile să plângă,
Îmbrățișează – le-n iubire,
Și ai să vezi că o să ajungă
Mult prea dorita fericire!
Să nu lași florile să moară,
Să nu lași florile să plângă!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 