Valul marii azuriu

Vălul marii azuriu…

Autor: Teodora Dumitru

Vălul mării azuriu ,
Azi mă mângâie pe tâmple
Și mă-ndeamnă ca să scriu,
Mintea și privirea-mi umple .

Cu momente dragi din viață ,
Care sunt de neuitat,
Ce-mi dau zâmbetul pe față,
Și mă fac un om bogat.

Simt răcoarea lui curată ,
Briza cu miros de alge ,
Și deodată viața toată,
Ca un film …. gându-mi atrage .

Și încep să aștern pe coală ,
Tot ce mintea îmi dictează,
Fără pic de oboseală,
Mâna…. viața-mi creionează.

Scriu de clipele frumoase ,
Care viața mi-au schimbat ,
De cele anevoioase,
Vreau sa uit…. chiar am uitat .

Vălul marii azuriu,
Nu mă lasă să fiu tristă,
Și mă îndeamnă ca să scriu ,
Că tristețe nu există.

Sunt doar clipe trecătoare ,
Umbrite de câte un nor,
Câteodată simt cum doare,
Dar, uit….totu-i trecător .

Vălul marii mă alintă ,
Briza fruntea-mi răcorește,
Soarele, de sus ,îmi cântă,
Iubește viața …. iubeșteeee!

De acelasi autor: 

Valurile vietii

Batranete haine grele

Vanzator de ghiocei