Comoara-n April

COMOARĂ-N APRIL 

Autor: Mugurel Puscas

Există-o comoară secretă
Cu părul roşcat, cu ochi verzi,
Păşeşte tăcută, discretă,
În irişii ei te dezmierzi.

Pătruns-a pe-a vieţii grea punte
Când pomii-nfloresc, în April,
Într-un sătuleţ vechi, de munte,
Minunea de om, un copil.

Fetiţei de foc, scânteioară,
Cu sufletul pur, mărgărint,
Părinţii şi-a ei surioară
I-au fost scut, învăţ şi alint.

Copila din rouă vernală
Crescu, o mândreţe de fată,
Cu trup mlădior de vestală,
Gingașă, în cuget curată.

Fecioara cu bucle rebele,
Femeie, în timp, deveni,
Frumoasa, cu sâni de lalele,
Rodind ea la rându-i copii.

Ce-i viaţa ? O clipă ce zboară,
Menire şi umbrele ei…
Tăticul şi-a ei surioară,
Bunicii, plecat-au la Zei.

Urmat-au reci timpuri, de ceară,
Baut-a din cupa de-amar,
Trăirea i-a fost grea povară
Iar lupta părea în zadar.

Trecut-a cu har peste rele,
Al sorţii, al ceţii răstimp…
Femeia cu nimb alb, de stele,
Păşit-a în alt anotimp.

Cândva, pe alei, într-o toamnă,
Poetul cu ochii căprui,
În vers a-nvelit-o pe doamnă,
Răpind-o în inima lui.

Timidă şi ne-ncrezătoare,
Cu ochi melancolici, uimiţi,
Simţea a poemei savoare,
În irişi radiind fericiţi.

Comoara şi-al stihului crainic,
Plutesc, înflorind visători,
Iubiri în Aprilie, tainic,
Mijesc cu săruturi de flori.

De acelasi autor: 

Calatorul, Lumina din Lumina

Intoarcere

Credo!