Ca o lebada

CA O LEBĂDĂ….

Autor : Aurelia Oancă

Pe un mal de apă lină,
Vine dorul meu purtat
De o lebădă străină,
Chiar din norul depărtat.

Nor o fi sau galaxie ?
Voi afla curând povestea,
Spusă-n sfânta poezie
Şi în rândurile-acestea.

Port în fiecare pană
Vreo poveste sau vreun dor,
Pusă l-adăpost de-o rană
Şi iubirile ce mor.

Scumpă lebădă tăcută,
Nu vreau steaua mea să moară !
Şlefuită-i, prefăcută
Într-o dulce, grea comoară.

Să mi-aduci din praf de stele
Picăturile de dor,
Aşezate peste ele
Dulci cuvinte de amor !

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea