SIMFONIA IUBIRII
Strada visurilor
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu
Tăcerea se prelinge din vântul adormit,
Prin poarta cerului se târâie răcoarea,
În luna ce se stinge doar zeii îşi permit
Să verse nori spumoşi şi să dezlege boarea.
Eu sorb veninul dulce din gânduri de prisos,
Nu mai există ritm în paşii mei spre zare,
Şişul iubirii oarbe îmi intră pân’ la os
Acolo lângă far se ofileşte-o floare.
Sirene aiurite se-aud neâncetat
Mă cheamă să aprind o flacără la floare,
Dar pentru scânteiere mai am de cercetat
Alei fără lumini ce duc spre o cărare.
Cărarea se lăţeşte, se face bulevard
Şi parcă nu am loc de-atâtea visuri caste,
În jurul meu dansează surpriza din hazard
Valsând neîncetat pe gândurile-mi vaste.
Marea m-aşteaptă-n noapte prin unde de bazalt,
Frica de depărtari a dispărut din mine,
Pe strada visurilor pavate cu cobalt
Mă plimb ostentativ în clipele de mâine.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 