Sonetul zeitei calatoare

sonetul zeitei calatoare de daniel visan dumitriu

Sonetul zeiței călătoare

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu

Erai desculță, tu, acolo, sus,
pe muchia de stâncă ce-mi părea
durerea prăvălită dintr-o stea
pe-un munte, de povara ei, răpus.

Pășeai cu grija razei de april
pe cicatricea ramurii cu flori
ce depășise-a’ iernii lungi orori,
cu geruri mari în sufletul ostil.

Erai balsamul, roua ce sclipea
în legănarea vântului ușor,
erai un dor, un vis mângâietor,

zeița care-n mine cobora,
desculță, spre al inimii izvor,
în sufletul de tine doritor.

De acelasi autor: 

Unduiri de vis

Sonetul culorilor

Tarmul de amurg

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.