DOUĂ PARALELE
Autor: Aurelia Oancă
Am fost cândva ca două paralele
Ce își duceau o viață pe pământ,
Dar a venit un fulger dintre stele
Și le-a unit în tainic legământ.
În vers s-a răsturnat toată stiința
Că paralelele în veci nu se-ntâlnesc,
Din slove dulci s-a refăcut ființa
Ce a-nvățat cuvântul „Te iubesc!”
Neantul a trimis din reci genuni
Săgeți de foc și pline de venin,
Lovind în sufletele pline de minuni
Și de iubire-n cerul lor senin.
A fost de-ajuns un strop de mătrăgună,
Peste un suflet poate mai rebel,
Ca paralelele unite, împreună,
Să își urmeze-n viață vechiul țel.
Vor trece ale lumii vechi hotare,
Se vor plimba prin vastul univers,
În sufletele lor vor fi vechi tare
Ce vor răzbate-apoi în veșnic vers!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 