MIRAREA CIREȘULUI
Autor: Aurelia Oancă
Din somn profund când s-a trezit
Cireșul din grădina noastră,
S-a speriat când înverzit
Văzu că este. Ce năpastă!
Când au crescut? Când s-au ivit?
Întreabă buimăcit cireșul.
Dar primăvara i-a zâmbit
Și lângă el a pus și preșul
De iarbă moale și-nverzită,
Apoi pe ramuri a pictat
Culoarea albă, netezită
În dulci petale, parfumat,
Cu o mireasmă-mbătătoare
Ce pe cireș îl ameți,
Văzu pe ramuri o schimbare,
Sunt flori sau ce o mai păți?
Mirarea se schimbă-n mândrie
Și vântului așa-i șopti,
Mai cântă-mi iar o melodie
Cu flori și fluturi, nu te-opri!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 