Ploaie-n primavara

Ploaie-n primăvară

Autor:Eugenia Grobnic

Norii răsculați pe cer,prea slăbit să îi alunge,
Și-au întins mantia sură,la hotar de răsărit,
Răbufnesc nervoși și terni,ploaia rece,tristă, plânge,
Lacrima-i curată spală tot pământul înverzit.

Ziua nu se mai separă de întunecata noapte,
Pare că-s unite-n neguri,crud,seninul l-au umbrit,
Anotimpuri împerecheate,timpul le face inapte
Să se descompună-n viscol și în verde înfrunzit.

Zi cernită,vântul suflă peste lume,nebunesc,
Florile-și închid în umbră toată-a lor culoare pură,
Nu mai obosește ploaia,cade din veșmânt ceresc,
Când va fi iarăși lumină,peste frageda natură?

De acelasi autor:

Straini de noi

Pact cu viata

Cald si frig la tine-n suflet