Printul meu

Prințul meu,

Autor: Elena Tudosa

M-ai semănat mereu cu o regină,
Dar când mă uit și-ți văd ochii cuminti,
Cum își revars-asupra-mi dragostea divină,
În ochii mei, te-asemăn unui prinț.

Și glasul tău, când îmi răspunde așa duios,
La fiecare vorbă dulce-a mea,
L-aseman cu acela al unui Făt Frumos,
Ce străluce pe cer în chip frumos de stea.

Și dragostea cu care mereu mă însoțești,
Cu brațele tale tandre cu care mă sprijini,
Ești cavalerul drag, descris doar în povesti,
Ce-a coborit la mine, din vechiul măreț turn.

Ești trubadurul care în prag de seară,
Precum o pasăre dulce și maiastra,
Îmi face inima să mi se infioare,
Cântându-mi serenade de-amor pe sub fereastră.

Ești sensul vieții mele din fiecare zi,
Ești darul cel mai Sfânt , pe care l-am primit,
Prin tine am găsit puterea de-a iubi,
Și sufletul din nou surâde fericit.

Tu cel ce mă iubești și mă faci să trăiesc,
Tu care nu ai seamăn în cer și pe pământ,
Ești aerul pe care-l respir, oriunde eu pășesc,
Și fără tine eu, un nimeni asta sunt.

Mi-ai spus mereu că sint prințesa ta iubită,
Cum aș putea să fiu, de n-ai fi tu prințul meu,
Bărbatul mult iubit, care mă face fericită,
Tu cel cu care-mpart ce-i bun și ce e rău,
Tu cel ce îmi ești lumină azi în sufletul meu.

De acelasi autor: 

Fara tine

De cate ori

Sa nu lasi florile sa moara