
Regretand,
Autor: Elena Tudosa
Sprijinit capul pe brațul ce se simte obosit,
Copleșit de amintiri ce odată le-ai trăit,
Cuprins de o nostalgie, se întoarce în trecut,
Regretand clipe frumoase ce in viață le-a pierdut.
Cât de crunt timpul flămând ca o batere de-aripă,
A zburat neiertător fără să aștepte-o clipă,
Cât de greu este sa-ți duci crucea vieții tale-n spate,
Și ce mult te doare dorul, singură în prag de noapte.
Făr’o cale de scăpare, nici alint pentru-acest dor,
Porți haina singurătății, grea povară a anilor,
Parcurgind al vieții drum, îngândurat spre apus,
Iti compatimesti în sine, viata care ți s-a dus.
Îți închizi regretu – amarnic în sufletu-ngândurat,
Mergi încet pe-al vieții drum, pasul ți-e desperecheat,
Și oprindu-te uneori când te simți prea obosit,
Revezi viata ca un film ce s-a derulat grăbit.
Te îndrepți spre iarna vieții, fără cale de scăpare,
A singurătății frica, te doboară cel mai tare,
Te opresti, cugeti apoi, iar pornesti la drum din nou,
Gânditor mereu oftezi, după viata-ți pare rău.
Regretand că ți s-a dus, neștiind cum s-o trăiești,
De-abia la al ei apus, vezi ce nefericit ești.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
