Franturi de timp

franturi de timp de aurelia oanca

FRÂNTURI DE TIMP

Autor : Aurelia Oancă

Frânturi de timp s-au risipit pe cale,
Purtând în ele mugurii de dor,
Sub pașii mei ce-și plimbă a lor jale,
Peste secundele ce-n clipe mor.

Argint de lună mi s-a prins în plete
Dureri în oase dintre nori aduse,
Privesc acum la tinerele fete,
La tinerețea care mi se duse.

Dar ca o compensare a trăirii
Înțelepciunea-n dar am căpătat,
Așa este transpus în legea firii
S-avem o frumusețe de-mpăcat.

Când tânăr ești privești mereu oglinda,
La bătrânețe nu o mai iubești,
Preferi să treci un prag fără ca grinda
Ce este sus, nicicând să n-o lovești.

Acum când vântul spulberă nisipul,
Mai vrei o clipă timpu-n loc să-l ții,
Dar el se scurge-ncet, c-așa e timpul,
În suflet însă tânăr poți să fii !

De acelasi autor: 

Zbucium

Vechi oracol

Cand mi-e dor

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.