Eu n-am aripi…
Autor: Teodora Dumitru
Eu , n-am aripi ca să zbor ,
Dar mi-e gândul călător,
Și zboară pe unde vrea,
Chiar și fără voia mea …
Și pe nor și pe senin ,
Printre lacrimi și suspin ,
Și când dorul i-e povară ,
Prinde aripi ,zboară,zboară….
Și se duce , ocolește ,
Nici un pic nu obosește ,
Și mă poartă lângă el ,
Să nu fie singurel…
Pe aripi de primăvară,
Mă duce la noi , la țară,
Pe cărări de soare pline ,
Unde mi-a fost mie ,bine …
Pe câmpii pline cu flori ,
Pe unde-alergam în zori ,
Luam roua pe picioare ,
Și-apoi le uscam la soare …
Pleacă gândul meu în zbor,
Acolo, unde mi-e dor,
În acea lume curată,
Unde-am fost copil odată….
Caută anii de-atunci ,
Pașii mei prin văi și lunci ,
Pe unde alergam mereu ,
Când eram în satul meu ….
Zboară gândul meu ,cu dor ,
La căsuța cu pridvor ,
Prin ograda măturată,
Unde mă jucam odată…
Dar se duce , ocolește
Și nimic nu mai găsește,
Și se-ntoarce suparat ,
Murmurînd …a fost odat ‘….
Gândul meu nu are stare ,
Are aripi ,vrea să zboare ,
Chiar cu-o lacrimă de dor ,
Nu se oprește din zbor !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 