Sunt versul tau

sunt versul tau de elena tudosa

Sunt versul tău pădure verde

Tu ești frumoasa mea regină,

Autor : Elena Tudosa

Privindu-te, te văd cum te înalți,
De vânt purtându-ti verdea comoară
Cum crești de ani spre cer și azi,
Dar pieri de mâna celor care te doboară.

Furtunile îți lasă trunchiurile rupte,
Și -ndragostitii pe-ale tale poteci,
În sânul tău doresc să se sărute,
Dar tu ești tristă, plângi cu lacrimi reci.

Parcă aud peste urletu-ți profund,
Fâlfâit de-aripi ale soimilor ce se rotesc,
Cu ochii lor adâncul tău pătrunzând,
Spre căutarea hranei cu care se nutresc.

Semeata ai rămas doar pe ici și pe colo,
Colindător mă lasă în umbră să-ți pătrund,
Eu îți voi scrie versuri, imi ești leagănul soro,
Mă lasă când sunt tristă, cărarea să-ți colind.

Durerea să ne spunem, să renaștem în verde,
Din val de curcubeu ce leagă doua ploi,
În sfântă -mbratisare cărarea n-o voi pierde,
Ci-oi alunga durerea ce e-n suflet la noi.

Din sânul tău să iau numai fructele dulci,
Cu care Dumnezeu te-a binecuvântat,
Tu-n versul meu duios, pădure să te culci,
Sunt fiica ta născută în verdele Carpați,

Îmi ești atât de dragă, ești umbră și lumină,
Sunt versul tău pădure verde,
Tu ești frumoasa mea regină,
Mă doare când văd că se pierde,
Din frumusetea(bogăția) ta divină!

Sunt versul tău pădure verde
Tu ești frumoasa mea regină!