ALBASTRU SUBLIM
Autor: Aurelia Oancă
Tivită e pădurea cu albastru
Pe-ntinsul ei covor cu clopoței,
Sculpturi divine ca de alabastru
În câmpul verde plin cu dragi cercei,
Ce s-au ascuns la umbra răcoroasă,
Acolo să-și arate frumusețea,
Sub ramurile din pădurea deasă
Își scutură în vânt delicatețea.
Cântări duioase-mprăștie-n poiană
Și cheamă-n taină fluturi visători,
Ca să se-adape cu cereasca mană
Ce-i pusă-n suflet de gingașe flori.
Concert de vis străbate iar natura,
Se-mbată cerul de-atâta senin,
Ce își arată lumii aventura
Cuprinsă în albastrul lui sublim!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 