Dorul lunii

Dorul lunii

Autor: Teodora Dumitru

Luna-şi împleteşte dorul , 
Din bumbacul norilor , 
Şi-şi toarce ușor fuiorul,
Din sclipirea stelelor!

Cât veghează peste lume , 
Strânge praful fin din stele,
Să-şi faca velințe bune ,
Mândră să fie cu ele !

Din frumoase nopti de mai ,
Ia miresme şi culori , 
Pe sunetul fin de nai ,
Urcă-n cer polen de flori !

Îşi lucrează pânză fină ,
Parcă ar fi din borangic , 
Peste ea ușor s-o pună ,
Atunci ,când îi este frig !

Şi poate din Univers ,
Un alt Soare o veghează,
Pe-o rază scriind un vers ,
La ea vine şi-o curtează!

Că de atâția ani lumină 
Singură prin nopți târzii 
Asteptă un prinț să vină ,
Pe şiruri de stele…mii !

Pe inelul lui Saturn ,
Să-i scrie marea iubire,
Din înaltul noptii, turn,
Să zboare spre fericire !

De acelasi autor: 

Eu n-am aripi…

Plange primavara

Lacrima de dor