
VREMEA CIREŞELOR
Autor:Mugurel Puscas
E vremea cireşelor, doamnă !…
Ferit, te aştept sub umbrar,
Să muşc fructe roşii, în taină,
Domol, cu dorinţe de jar.
E vremea cireşelor, doamnă !…
Livezi dau în pârg ” clorofil „,
Trăiri reîncing macii-n iarbă,
În veri, cu amor versatil.
Închide-ţi umbrela ! Nu plouă !…
Cireşul avid şi ardent,
Aşteaptă atingeri de rouă,
Pe ramuri, cu dor inocent.
Aşează-te lin lângă mine,
Copacu-i umbros, primitor,
Cu murmur şi calde suspine
Vom arde-n văratic decor.
Savoare de fruct, purpurie,
În pârg, potolind cu nesaţ
A inimii, caldă menire…
Eu? Vechi ” cireşar ” prins în laţ.
Ce dulce-amăruie hârjoană
Sub crengi de un verde boem…
Noi doi, zăbovind sub coroană,
Trăim al iubirii poem.
Celeste simţiri, feerie,
Sub cerul de-albastru stelar,
Doi zei în extaz și armonie,
Sorbind al dorinţei nectar.
E vremea cireşelor, doamnă !…
Cu jind, le-om gusta sub umbrar,
La ceas târzior şi de taină,
Eu, veşnic, al tău… ” Cireşar „…
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

O sa mananc cireșe având in minte poezia! Suuuper!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Va multumim frumos !
ApreciazăApreciază