Coronita

coronita de teodora dumitru

Coronița

Autor: Teodora Dumitru

Mi-amintesc și-acum cu bucurie ,
De primii ani de școală,
fericiți,
Când ,doamna alegea să îmi dea, mie ,
Premiul întâi… dintre copiii mulți ….!

Era prin iunie , când se coceau ,
Grânele pe câmpul plin de soare ,
Și-n pâlcuri lângă ele se găseau ,
Roșii maci și flori nemuritoare !

Plecam cu mama pe câmpia mare,
Să strângem multe flori de coroniță ,
Mi-o împletea cu drag și cu rabdare ,
Și mândră ,tare, de a ei fetiță !

Ce amintiri frumoase am păstrat ,
Și-acum mă văd cu câtă bucurie ,
Așteptam, eu, premiul meritat ,
Și coronița ,tare dragă mie !

Aș mai întoarce timpul înapoi ,
S-o văd pe mama-n anii tinereții ,
Iar eu ,copil ,cu coronițe noi ,
Mereu, pe trecătoarea scenă-a vieții !

Coronițele ,în timp s-au ofilit ,
Și premiile ,vremea… le-a stricat ,
S-au tot scurs anii și-am încarunțit ,
Dar ce a fost frumos ,nu am uitat !