
MORALA MĂGĂRUȘULUI
Autor: Aurelia Oancă
Azi, măgărușul supărat
Că-l certase a lui mamă,
În grădină a intrat
Și așa n-o băga-n seamă.
A văzut între narcise
Multe gâze și și-a spus:
Toate, toate vor fi prinse!
Și pe fugă el le-a pus.
Ce frumoase flori, măi frate!
Au crescut în calea mea;
Am să le culeg pe toate
Pentru mama de le-o vrea.
Când să rupă o narcisă
Cu stupoare-a observat,
Că a fost biata, ucisă
De copita lui, pe dat`.
Văzând el dezastrul mare
Hotărât a fost rapid,
Să nu rupă nicio floare
Și-a plecat zâmbind candid.
Sunt frumoase, parfunate,
Mai bine o iau pe mama
Să le vadă de departe
Și apoi să mai ia seama,
Că sunt măgăruș cuminte
Și am grijă de grădină,
Dar și voi să țineți minte:
Florile ne dau lumină!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
