Farmacia Domnului
Autor: Teodora Dumitru
Mi-e dor de bunica și câmpul cu flori ,
În visele mele vin adeseori ,
Mă scol fericită fiindcă le revăd ,
Era totu- aevea , că nu pot să cred…
Dar visul s-a dus și ele nu mai sunt ,
Le port undeva ,la mine , în gând !!!
Plecam cu bunica din a zilei zori ,
Pe câmpu-nmiresmat, plin cu mii de flori ,
Strâgeam în traistuțe ,multe flori de leac,
Le uscam pe prispă sau pe sub ceardac !
Fiecare fir de iarbă și de floare ,
Știa buna dragă și ce nume are ,
La ce folosește ceaiul cand il bei ,
Cum te face bine , iute, vrei nu vrei !
Câmpul plin cu flori era farmacie,
De la Dumnezeu , cu leacuri …o mie !
Era sănătatea pe care-o căta ,
Omul cel de rînd pentru viața sa !
Era casa plină de mireasma lor ,
De acel parfum, Doamne, ce mi-e dor !
În mijlocul iernii, dacă mai răceam ,
Umblam la traistuțe și ne lecuiam !
Este mult de-atunci , lumea s- a schimbat ,
De câmpul cu flori ,oamenii-au uitat ,
Trec pe langă el ,intră-n farmacie ,
Acolo găsind leacuri la cutie ,
Dai să vindeci una ,altele se strică,
Farmacistul vesel ,bugetu-și ridică!
Farmacia sfântă de la Dumnezeu ,
Dacă intri-n ea nu dai nici un leu !
Așa cum făcea de mulți ani bunica ,
Cu plante se trata și n-o durea nimica !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 