La proțap
( după George Coșbuc)
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
La masă vine-un mare ștab,
C-un aer mândru, de nabab.
– Sunt X, sunt de la DNA
Sunt tare, nu sunt de colea,
Făceți-mi loc degrab!
Băiete, dă-mi grătar de porc
Ai grijă, până mă întorc
Să fie gata că, altfel
N-o să te văd bine defel
De sânge-o să te storc!
La budă cum se duse el,
Unul bătrân și foarte chel,
La masa mare, dintr-un brad,
Făcu un plan ca de-un jihad,
Sau chiar de un măcel.
Și, cum erau acolo toți
Din cei cu care greu te scoți,
Maeștri-n vorbe și-n umor
De care nu prea scapi ușor,
E simplu să socoți!
Cum l-au văzut venind domol
Direct la masă, făr-ocol,
Cu gândul numai la grătar
-Adus, deja, de ospătar-
L-au încolțit nasol.
Ești doar un X, tu, un gunoi!
Și prost și gras cât un butoi!
Ce zâmbet tâmp! Ce mare ștab?
Nu te-ai închis nici la prohab,
Ce cauți printre noi?
L-au tot sucit, ca pe-un ciorap,
C-a amețit de tot de cap
Și nu i-a mai priit defel.
Nu s-aștepta ca, tocmai el
Să fie … la proțap.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 