Mereu Doamne te-oi slăvi!,

Mereu Doamne te-oi slăvi!

Autor: Elena Tudosa

Vin Doamne în fața Ta,
Osândit a mă ruga,
Sfârtecat mi-e sufletu’,
Căci cel răstignit ești Tu.

De păcate -mpovarat,
Neputincios m-apropii,
Feței Tale de-mparat
Înainte , îmi plec ochii.

Tare îmi este căința,
Sub a Ta sfântă icoană,
Îmi plâng iată neputința,
Lacrima se zbate-n geană,

Pe obraz apoi prelinge,
În râu dacă îmi va curge,
Ca să spele n-ar ajunge,
Al rănilor Tale sânge.

Mare-a fost a Ta iubire,
Pentru noi să te jertfesti,
Cu – a Ta cruntă răstignire,
Ai vrut să ne mânuiești.

Nu am lacrimi și suspine,
Să-ți pot plăti jertfa Ta,
Se frânge inima-n mine,
Cât de grea ți-a fost crucea.

Îmi cert Doamne sufletu’,
Și nu-mi găsesc liniștea,
Căci fără de vină Tu,
Ai plătit cu viața Ta.

În genunchi lângă icoană,
Plânge sufletu-n tăcere,
Gândind la sărmana-ți mamă,
Sfâșiată de durere.

Și mă rog Ție stăpâne,
Cel ce ne-ai făcut ai ei fii,
S-ai grijă cum știi mai bine,
Mereu Doamne te-oi slăvi!

De acelasi autor: 

Ce sunt poetii

Am s-arunc

Mi-e dor