Cui să mai dea povețe părinții, când doar plâng?
Autor: Elena Tudosa
Astăzi mă – ntorc cu gândul și mi-este greu,
În amintiri ce-au fost cândva trecutul meu,
Și rup bucăți din tâmpla care mă apasă,
Ducând dorul amarnic de părinți și de casă.
Avea tăicutu-o vorbă, ce ne-o spunea la masă,
Când noi copiii lui împreună toți ne-așezam,…
Cel ce n-are copii pe lume, nu zidește o casă,
Și nu sădește – n viața sa măcar un singur pom,
Acela nu e și niciodată nu va fi,, fiu de neam(gospodar)”,
Nu are rost pe lume, nu poate să fie numit om.
Cum era vorba lui, cât era de-nteleapta,
Și noi copiii săi din pilde – ntr-un-am învățat,
Ni le spunea cu har, la un pahar de vin sau visinata,
Era mândru de noi, toți eram gospodari în sat.
Măicuța noastră o fire mică, firavă și blajina,
Ne-aducea bunătăți din pod sau din cămară,
Ne primenea pe toți și nu uita ca să ne spună,
Să fim ascultători, harnici, să nu fim de ocară.
Ani-au trecut pe rând, s-au dus de-a valma,
În casa părintească nu mai sunt tata, mama,
Ci am rămas doar noi copiii și sfaturile lor,
Pe care azi cu drag le-am da și noi copiilor,
Le-am da lor căci cu drag și sacrificii i-am crescut,
Dar nu putem fiindcă soarta-n lume i-a risipit,
Și rar îi mai vedem și ne-așezam cu toți la masă,
Doar numai o dată-n an, când se întorc acasă.
I-am strânge lângă noi, precum closca puii săi,
Dar timpul ni-i potrivnic, destinu-i plin de nevoi,
Și vorbele-ntelepte pe care cu sfințenie le-am păstrat,
Cât de frumos le-am spune, însă ne-am depărtat.
Tot pribegind prin lume, pustie-i viața -n sat,
Părinți – s tot mai triști, tăcuți și de boli plini,
Nepoții nu-i cunosc, în brațe nu vin sunt străini,
Cui să mai dea povețe când tot e-nstrainat?
Zadarnic le-a fost și le este chinul aprig al vieții,
Rămași singuri în sate în pragul bătrâneții,
Fără de-al lor ajutor, ducând o viață amară,
Se roagă doar să plece în cer, a nu le fi povară.
Vorbele întelepte neîncetat rău m-apasă,
Nu este zi nici noapte să nu îmi vină – n gând,
Veniți copii din lume, întoarceți-v-acasă,
Cui să mai dea povețe părinții, când doar plâng?
De acelasi autor:
Binecuvantare si chin (eBook)
Volumul de debut al autoarei Mihala CD, Binecuvantare si chin , ne ofera un vast buchet de sentimente parca traindu-si viata prin poezie. Volumul viu colorat contine imagini din arhiva personala. Un volum amplu, (250 pag) structurat in 17 capitole cu tematica diversa. Cumpara cartea in format electronic (ebook) si o primesti in email in maxim 48 de ore. Mai ieftin, mai rapid, mai ecologic!
C$20,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 