Ce-ar fi… daca…

CE-AR FI…..DACĂ…..

Autor: Ștefan Mari Lena 

 

Ce-ar fi să ne prefacem

că ne reîndrăgostim?

De ce???

Pentru că acea etapă

a vieții noastre, mie

mi-a plăcut mai mult;

cu mult mai mult decât acum-

de cum se simte azi.

A FOST atât de minunată

ziua de ieri, de-nceput.

Ce-ar fi să ne re-ntoarcem

la primele simple și mici

buchețele de flori-

care în timp…au dispărut?

Ce-ar fi să căutăm

printre scrisori pe-acelea…

primele, pline de fiori;

și ele dispărute-n timp,

înlocuite azi de plicuri

cu …facturi?

Ce-ar fi să ne mai căutăm

veioza-aceea din ieftin porțelan,

cea cu lebede, pictată

grosolan,

pe care, nu demult noi

o stingeam grăbit

răsturnând-o

pe margine…de timp,

jos…lângă pat?

Ce-ar fi să mai zăbovim

măcar o clipă,

când se întâmplă

prin casă să ne-atingem,

să ne privim în ochi-

care de-o vreme-s goi?

Goi de-amândoi.

Ce greu îmi vine să îți spun

că le-am uitat culoarea!

Sunt tot albaștri, luminoși

sau umberele le-au

întunecat candoarea?

Ce-ar fi, măcar să fii

ceva mai curios,

mai interesat,

când îți privești ecranul

la un film frumos;

să îți ridici un pic privirea,

să te întrebi, la fel de curios:

ce-o face …ființa-aceea

pe colțul mesei,

deasupra unei coli,

și varsă lacrimi?

” O desena ceva ,

o scrie vreo rețetă, sau

îi scrie mamei sale vreo

scrisoare,așa,,,cu dor?

O face ea ceva!”

Ce-ar fi să redevenim iar noi?

Ce-ar fi să ne reîndrăgostim?

Ce-ar fi să îmi arunc stiloul

și coala acesta udă de-ntrebări

sfâșietore,

fără de răspunsuri, dar plină

de-ntrebări ce nu mai au nici

glasuri?

Sunt regrete, dar sunt

și chemări.

Te vreau înapoi, pe cel de ieri!

Tot pe tine te vreau, iubite!

M-ai lăsat prea mult timp

să uit că mi-ești soț!

Hai! Fă un pas în trecut,

înspre noi amândoi-

înspre mine și tine!

Adu-ți aminte!

Adu-ți aminte de mine,

la fel te iubesc

și semnez,cu toată speranța:

SOȚIA…….UITATĂ!
Ce-ar fi…dacă….????

De acelasi autor: 

Asa, m-am racorit!

Pruncului meu cu iubire

Ce sus mi te-am cladit!