Au secat fantanile

Au secat fântânile

Autor: Alex Andru

 

Au secat fântânile și zilele pun jar

În piua care de căldura, s-a scorojit.

Nu vezi mioare, nu vezi cai, să vină iar

Câmpia toată, de uscăciune a pălit. 

 

Ascetic vântul mătură cornacii peste ape

Și buhăit în maluri stă mătasea broaștei,

Cu scrâșnet de rugină bârna porții o să crape

Nu-i nicăeri un loc de adăpost de vrei

 

Să scapi de arșița ce nemilos usucă,

Truditele roșii, măreți castraveți, pântecoșii ardei

Grădinile, ce le-ai vărsat sudoarea palmei încă.

Și calcinind verdeața de pe fruntea holdei

 

E secetă cum nu a fost parcă vreodată

Fierbinte țiue in aer coarda de pustiu

Cămașa s-a lipit de trup și a rămas uscată

În mână a secat paharul de atât târziu

 

Tot așteptând s-apară totuși norii,

Iar noaptea să vâneze, fierbinte pulpa zilei.

Imbălsămat stă aerul în neputința respirării,

Nevindecat aptialism dând în grumazul clipei

 

Au secat fântânile și apă nu mai e drumeților

Ce poate vor mai poposi, pe drum, la poartă

Să-și răcorească sufletul și fruntea lor

Cu băutura vieții, ce bucurie știe să-mpartă.

 

De acelasi autor: 

Lunga vara fierbinte

Poate

Trecut, prezent