Femeie! Tu! Femeie!

 

FEMEIE! TU! FEMEIE!

Autor: Mari Lena Stefan 

 

Femeie! Tu, FEMEIE, sculptură diafană, dantelă zeilor furată;
făptură dumnezeiască. (făptură,mai greu înțeleasă)

Dedic acum un gând, un vers,o poezie

acelei ce mereu ”firavă” i se zice.

Miraculos, mulți te-au descris în vers:

aceștia de milenii, sunt sensibilii poeți.

Și pictorii te-au imortalizat pe pânze,

pe ziduri de cetăți, vitralii, metereze,

iar sculptorii te-au adulat în bronz și piatră.

Au dat tribut în nemurire forma ta delicată.

În sufletul tău este oceanul, taifun și valul calm.

Vapoare grele-l traversează de mii și mii de ani,

iar miliardele de raze ale soarelui, văpăi toride

ți-au măngâiat părul, trupul, fața, ochii și buzele.

Cu vorbele tale sfinte, cele rostite sau nerostite

ai clădit munți de miracole, și ai domolit furtuni-nedomolite.

Ți-ai pus în cosițe flori de câmpie: maci, crăițe, păpădie,

iar buzele tale au sărutat doar ființe dragi și icoane sfinte.

Aromă de fragi, de zmeur, frezii, liliac sau a crinului,

florilor Universului le-ai dat culoarea și sensul destinului.

Răspunzi, ca o suavă melodie universală, calm și duios,

cu un mers maiestos, râs frumos,privire de înger, glas melodios.

Vlăstarele lumii, ai omenirii

ți le datorăm înclinându-ne ,

tot ție, FEMEIE!

Mamei din tine, s-a dat hărăzire

plânsul de noapte, al pruncului

și laptele sânilor tăi, pentru hrănire.

Blândețea e farmecul tău destinat

pentru copii și pentru bărbat .

Surâsul tău este poveste,

un basm, fără sfârșit,

și fără pereche,

iar dacă lacrimă parcurge

obrazul tău, mult încercat,

ne doare aici… în piept,

până la sânge.

Privește-o!

Venereaz-o!

Iubește-o!

Femeia este dumnezeire,

iar tu bărbat…ocrotește-o!

Fii fericită FEMEIE cu tot tumultul tău!

Destinul lumii, al vieții și al nemuririi

stă în surâsul tău, la pieptul tău, FEMEIE- pururi!

De acelasi autor: 

Trandafirul meu galben

Un nou ”scandal”

Sunt Elana, dar pot fi orice