Trenul

Trenul

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Gări și iar gări se perindă pe-o cale

Dusă de-a valma, în ropot de tren,

Peste urcușuri ori pante domoale,

Des prin pustiuri și rar prin eden.

 

Gări cu peroane în tristă-așteptare,

Scrâșnet de frâne, sincope, final,

Strigăte, larmă, semnal de plecare,

Trenul ce iese din gară, brutal.

 

Unii îl pierd și așteaptă un altul,

Alții coboară pe câte-un peron,

Mulți își încep prin vreo gară asaltul

Spre un mai plin de speranță cotlon.

 

Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă

Într-o-mbulzeală mai greu de-nțeles,

Căci printr-o gară ce-a fost nu se scurmă

După ce calea-nainte-ai ales.

 

Gări și peroane și stâlpi ce aleargă,

Vuiet prin urme de pași, amintiri,

Trenul ce încă mai poate să meargă,

Eu … aruncând prin fereastră priviri.

De acelasi  autor:

Atingeri în vers de poem

Ecoul ultimului vis

Lied printre ganduri si vise