Fara scapare

FĂRĂ SCĂPARE

Autor: Mari Lena Stefan 

Acuma da, totul a devenit perfect!

Am încuiat durerea-n pod și i-am pus lacăt.

Acuma, chiar mă duc la magazin,

la colț de stradă să mai cumpăr

și un zăvor solid. Să nu se mai desfacă.

M-am oțărât la urma de iubire

deși o văd cât de bolândă este;

se pare, rău m-a scos din fire

de geamătul ei prefăcut și fals

de-un timp, de ieri, nici că-mi mai pasă!

Striga nesimțitoarea să o las în casă.

Vroia să intre iar, neinvitată și fardată,

să se-așeze cu tupeu, din nou la masă.

Să își comande ea meniul preferat,

când cina și dejunul, doar eu îl preparam.

Am omenit-o ani în șir și-am îngrijit-o.

De la un timp părea un ornament

în capul mesei. Nu-i mai plăcea meniul.

Părea un gânditor pe-un drum; rătăcitor.

Părea în altă lume. Venea deja hrănită.

Am priceput că își hrănea minciuna

la două mese, dar… mereu tăceam.

Îmi consumam singură osânda,

mă prefăcem că nu înțelegeam.

Ne vroia pe amândouă. Dincolo Ea,

aici… descumpănită și-nșelată Eu,

iar la tupeul ei, n-ar mai conta

să-și afișeze fardul și trădarea

în fum gros de țigară, falsând un expozeu.

Oricum îi trece vremea!

Oricum e scurtă viața!

Oricum noi suntem hrana:

micul dejunul, cina și cafeaua.

Să ia mai mult. Să soarbă tot.

Să ia de peste tot, ce-o fi!

De suferim, pe rând, la ea

nu mai sunt tragedii.

Așa… de azi, m-am hotărât

am încuiat-o-n podul casei,

dar mă surprind din când în când

prin casă căutând.

Pornesc o lacrimă și strig:

” Ești peste tot!

Pe unde ai ieșit?”

De acelasi autor: 

Trandafirul meu galben

Un nou ”scandal”

Sunt Elana, dar pot fi orice